Cu ce suveniruri ne intoarcem din vacante?

Aveti un sertar plin cu nimicuri colorate, aduse de prin vacante, pe care se depune praful? Sau aveti raspandite prin casa doar cateva obiecte frumoase, minuni originale descoperite prin bazaruri, targuri sau ateliere de artizani locali?

Cu ani in urma, indiferent unde imi faceam vacantele, ma opream in fata oricarui magazin, a oricarei tarabe, a oricarui vanzator, scotoceam printre lucruri si ma zgaiam la fiecare obiect in parte, in speranta ca voi descoperi acel „ceva” care nu doar imi va aduce aminte de respectivul voiaj, dar va avea si o valoare estetica, va reprezenta „sufletul” acelui loc, va straluci cu o tusa de exotism… Majoritatea obiectelor cumparate s-au dovedit a fi de calitate proasta, nimicuri produse in masa, pe care le-am aruncat. Altele insa sunt adevarate pepite, care si-au pastrat savoarea in timp: un colier din coral adus din Rijeka, o pereche de sandale din piele impletita din Marrakesh, vase pictate cu albastru din Corund, o cutie de bijuterii cu capac din argint din Istanbul, o pereche de cercei cu forme renascentiste din Florenta, un cos impletit din Cap d’Antibes…

M-am gandit de curand la felul cum ne raportam la suveniruri cand am avut ocazia sa observ un grup de femei,in drum spre vacanta lor. M-am recunoscut in unele dintre ele. Pline de energie si curiozitate, isi opreau masina la fiecare mic targusor aflat pe marginea drumului. Ieseau din masina razand si chicotind, napustindu-se spre primul chiosc, prima taraba, primul mic artizat. Rasuceau fiecare lucrusor in parte, cotrobaiau printre ele, se strecurau printre mese si standere, se strigau unele pe celelalte, isi aratau descoperirile, pe unele le fotografiau, pentru altele negociau aprig. Nu stiu ce sperau sa gaseasca, dar imi place sa imi imaginez ca nu cautau un obiect de pret, ci emotia traita la descoperirea lui, anticipand si emotia traita de fiecare data cand il vor vedea, atinge sau purta la finalul vacantei.

Poate tocmai faptul ca si eu, de-a lungul anilor, m-am intors cu suveniruri inutile – de la condimente decolorate si aproape expirate, saculeti cu lavanda, sapunuri artizanale, mici statuete grosier sculptate, genti de plaja decorate cu mici bucati de oglinda samd – ma ajuta ca acum sa fiu selectiva. Imi e familiar ghiontul din stomac, care imi sopteste: „vai, uite ce frumusete de esarfa, cumpar-o neaparat!”, dar am invatat sa reflectez un moment inainte de a scoate portofelul, sa caut eticheta (pe care de multe ori scrie „made in China”), sa pun lucrurile in perspectiva, sa imi raspund la cateva intrebari. Asadar, sub forma de mica lectie de stil – personal, nu vestimentar – , iata ce v-as recomanda sa aduceti ca suveniruri din locurile in care calatoriti (si ce sa lasati in respectivele bazaruri si targuri).

DA, pentru:

– o pereche de papuci marocani, din piele naturala foarte moale, care vor putea fi purtati la intoarcere si pe strada, si in casa
– o djellaba sau kurta (tunica) magrebiana din bumbac sau in, intr-o paleta de culori neutre sau cu dungi, care poate fi purtata cu un jeans sau in loc de „rochie de interior”. De cumparat cu o masura mai mare, pentru un plus de confort
– imbracaminte si accesorii cu adevarat tipice, originale si autentice, produse de un artizan local, dar intr-un stil care sa corespunda stilului vostru vestimentar (adica a felului in care va imbracati o data intoarse la realitatea urbana): o boneta bleumarin crosetata in Bretania, o pereche de sandale gladiator din Creta, o esarfa fouta din Maroc, o bluza din batik din Indonezia, o palarie fedora din Panama, un kimono din matase din Japonia, espadrile adevarate din Tara Bascilor, un pantalon de pescar din Thailanda, un set pijama din Cambodgia
– o mica geanta plic colorata sau brodata, pe care sa o puteti strecura in geanta de oras sau in cea pentru plaja

NU, pentru:

– rochia sau tunica de inspiratie etno-folclorica dar prea brodata, prea colorata, facuta din material sintetic si pe care o vezi repetitiv pe multe tarabe; e semn ca i-a fost taiata eticheta cu „made in China”, va garantez ca nu e produsa local
– rochia de plaja ornamentata cu franjuri care scanteiaza, rochia-maieu din plasa de culoare fluorescenta, tricoul cu mesaj idiot sau fals-feminist
– palaria din paie cu boruri enorme sau cea tip canotiera, draguta dar rigida; niciuna dintre ele nu va vor incapea in bagaj (si nici in dulapul de acasa!)
– poncho-ul traditional peruan, despre care ai auzit ca e binecuvantat de shamani, dar pe care nu il vei purta niciodata in oras
– saboti olandezi din lemn
– sepci de baseball inscriptionate cu diverse mesaje stupide
– cosul impletit din iarba de mare, care va mirosi permanent ca in prima zi si care iti va murdari toate rochiile albe
– al n-shpelea cos din rafie cu pampoane, a n-shpea bluza ie brodata, al n-shpelea colier cu cochilii si scoici…

DA, pentru:

– bijuteriile fabricate manual de artizani locali, din materiale de buna calitate si cu finisaje la acelasi standard (va veti uita daca metalul e sudat si pietrele sunt montate bine, in loc de a fi lipite)

NU, pentru:

– bijuteriile fals-autentice: inelul sau bratara cu piatra turcoaz (care se dovedeste a nu fi piatra, ci rasina colorata); colierul batut in argint (care se dovedeste a fi un metal ieftin, a carei patina argintie se transfera pe piele sau pe haine); siragurile din perle, de diferite dimensiuni si lungimi (care se dovedesc a fi din plastic)
– nimicurile colorate si ieftin, cumparate ditnr-o piata locala sau in aeroport; cel mai bun exemplu sunt bratarile impletite din sfoara colorata, care le imita pe cele braziliene si care se dezintegreaza la finalul vacantei

DA, pentru:

– o fata de masa si/ sau servete din panza brodate manual, ceramica pictata sau smaltuita pe care le puteti folosi in bucataria proprie,  dantela sau matase indigena (cumparate direct de la sursa, de la un artizan sau un magazin certificat de obiecte artizanale)
– specialitati culinare locale, a caror savoare va innebuneste: branzeturi maturate, gemuri si dulceturi, amestecuri de condimente, pateuri, vinuri sau siropuri, ciocolata, miere, ulei de masline
– produse cosmetice cu ingrediente naturale locale: sapunuri artizanale in sudul Frantei, ulei de lavanda si rozmarin din Croatia, sapun negru cu ulei de argan din Tunisia si Maroc, sare pentru bai din Israel
– un album foto spectaculos, care surprinde cele mai frumoase peisaje din regiune; o carte de bucate cu retete specifice; un CD cu muzica trupei ascultata live si care te va transpune imediat in atmosfera vacantei…

NU, pentru:

– suvenirurile cumparate in ultimul minut, pe repede-inainte in duty-free, cand vreti sa scapati de ultimii bani din tara respectiva (un borcan umplut cu nisip multicolor, un magnet de frigider cu mascota orasului, un tricou cu I heart Ko Phi Phi, brelocuri cu turnul Eiffel sau cu bustul Papei, bomboane Mozart si populara ciocolata Toblerone, un sort cu nudul lui David al lui Michelangelo, etc)
– un instrument muzical traditional, o masca sculptata in lemn sau o imitatie de colt de rinocer sau elefant din Africa, un sombrero din Mexic, o efigie sau vreun soi de icoana colorata cumparata dintr-un templu in Bali, clopotei sfintiti din Ierusalim, o roata nepaleza pentru rugaciuni, acuarele si tablouri cu peisaje idilice dar mediocre (oriunde pe langa Mediterana), farfurii aniversare sau cu fotografia orasului vizitat in mijloc, seturi de Matrioshka din Rusia, paste in forma Portii Brandenburg din Berlin, un covor intreg din Uzbekistan, vuvuzele din Brazilia, o palarie de cowboy din Texas, un cocos de ceramica din Portugalia…

NU, pentru:

– orice obiect contrafacut!

La final de articol, va invit sa imi spuneti: voi cu ce suveniruri va intoarceti din vacante? Care este cel mai drag suvenir al vostru, unde va transporta?

Credit foto: pinterest.com