To shop or not to shop? Asta e intrebarea…

De cateva saptamani buni, urmaresc – pentru ca nu am cum monitoriza – cat si daca ni s-au modificat comportamentele de shopping. Evident, toata miscarea se face online, si in afara de asta…? Intreaga industrie a modei functioneaza la ralenti; e o situatie care influenteaza fundamental relatia pe care o avem cu hainele si cu shoppingul, un context care ne obliga sa vedem moda intr-o maniera inedita.

Departe de mine intentia de a critica o actiune care naste bucurie temporara sau permanenta, insa un subiect de conversatie tot apare in multe dintre discutiile pe care le-am tot purtat: mai cumparam sau nu cumparam (haine, incaltaminte, accesorii, cosmetice si altele) in aceasta perioada, cand toate reperele ni se schimba si multe lucruri sunt incerte?

Am discutat cu persoane carora cumparaturile a tot ce e inclus in categoria „fashion” le repugna moral, punandu-le in balanta cu grijile financiare si de sanatate. Am vorbit si cu cele pentru care shoppingul de la branduri romanesti sau ateliere locale sunt gesturi de solidaritate si de sprijin economic. Am schimbat mesaje si cu cele pentru care cumparaturile sunt escapism si relaxare, cale de evadare din anxietatile cotidiane si din claustrofobia emotionala ale acestor zile. In sfarsit, am dat si peste foarte multe persoane carora perioada le-a oferit motivul ideal si spatiul pentru a incepe un stil de viata (mai) minimalist, de a-si recicla intreaga garderoba, de a scoate masina de cusut din debara, de a explora ce inseamna upcycling.

Asadar, pe de o parte, shopping-ul e o cale de a sprijini branduri locale si designeri al caror business pot ajunge in prag de faliment din cauza impactului economic cauzat de restrictiile actuale. Pe de alta parte, tot shopping-ul are potentialul de a pune furnizorii si curierii in calea unui risc pentru sanatatea proprie, la care putem adauga nechibzuinta cheltuielilor cand poate ar fi bine sa ne dramuim banii.

Care e decizia potrivita, in ce tabara ne situam?
Continuam sa facem shopping, la fel ca inainte, ramanand hedoniste sau impulsive?
Devenim cumpatate si cumparam strictul necesar?

Am pus aceste intrebari pe un grup de facebook, raspunsurile si argumentele au curs, iar fiecare isi trage propriile concluzii. Eu personal gasesc argumente si contra-argumente, dezbaterea mea interna continua…

Pro-shopping

Ultimele doua luni ne-au modificat prioritatile si perspectivele. Ce parea inainte important, acum este irelevant. Ce era luat de bun, la indemana, firesc (vizite la rude, o cafea cu prietenii, o iesire rapida la ore tarzii pana la magazinul din apropiere, un picnic, mersul la teatru sau la un concert), acum ni se pare un lux. Este o noua realitate la care vom continua sa ne adaptam. Reglementarile care urmeaza din 15 mai nu inseamna ca (toate) lucrurile revin la normal si, pe langa multe subiecte importante care se dezbat constant, am observat rapiditatea cu care judecam si/ sau blamam diverse comportamente.

Dintr-o anume perspectiva, e justificat sa cautam si sa ne oferim bucurie in orice fel putem. Intr-o dimineata de weekend, asta poate inseamna oul perfect posat langa o felie de paine prajita, inca fierbinte, asezat pe cea mai colorata farfurie. In alta zi, poate inseamna doua ore de relaxare neintrerupta, in care nu facem altceva de cat sa citim pagini dintr-un roman usor. Poate fi un somn de dupa-amiaza in asternuturi proaspete, un buchet enorm de flori sau un spritz din parfumul favorit.

Moda si shoppingul sunt, pentru multe femei, motive de incantare. Euforia data de descoperirea unei piese noi, care iti place tare, tare mult, e tangibila. Sigur, shoppingul nu rezolva nicio problema, dar poate oferi un respiro, o doza de detensionare intr-o perioada apasatoare. Cine a trecut prin lungi perioade de stres recunoaste ca a gasit eliberare, detasare, confort emotional intr-o tura de shopping. Chiar daca e vorba de o falsa senzatie de control… Am mai scris intr-un alt articol despre enclothed cognition, procesul prin care starea noastra emotionala se modifica in functie de hainele pe care le imbracam: sa imbraci o rochie colorata, dupa ce cateva zile ai purtat aceeasi pereche de jeansi, iti schimba dispozitia. E chestie verificata, nu am inventat-o eu! E foarte usor sa incadram shoppingul, moda, imbracamintea la chestiuni frivole si toata lumea intelege de ce – mai ales in circumstantele actuale – ele pot fi considerate redundante, dar la fel de usor e sa le minimizam importanta sau sa nu tinem cont si alte perspective.

Sa clarificam un lucru: nu este nici obligatia, nici datoria nimanui sa faca acum shopping. Datoria si obligatiile noastre sunt sa pastram in continuare distanta de 1.5 m fata de ceilalti, sa purtam masti (eventual si manusi), sa intelegem responsabilitatea pe care o avem fata de sanatatea tuturor. Avem, de asemenea, obligatia morala de a recunoaste ca multi dintre noi suntem in pozitii privilegiate – salarii care continua sa fie platite, spatii de locuit confortabile, convietuirea in relatii neabuzive, acces continuu la educatie, mancare, internet, cultura samd.

Recunoscand aceste privilegii, ramane la latitudinea fiecareia dintre noi ce, cat si daca continua sa faca shopping, cu sau fara sentiment de invinovatire. Si, desigur, merita sa pastram un gand si pentru implicatiile pozitive ale gestului de a cumpara ceva, dincolo de sentimentul pe care ni-l aduce lucrul cumparat.

Climatul economic actual poate insemna dezastru financiar pentru branduri mici si independente, desi nici numele mari nu sunt imune. Vanzarile multora au scazut dramatic, magazinele si showroom-urile sunt inchise (chiriile trebuie insa platite), numarul angajatilor din productie a fost redus, comenzile en-gros au fost anulate, livrarile intarzie, colectiile sezonului in curs sunt blocate in depozite pe termen nedeterminat. Impactul este catastrofic, atat economic cat si creativ. Intreaga industrie a modei este afectata, pentru ca cea mai mare parte din populatie si-a reprioritizat cheltuielile si au cumparat doar strictul necesar, iar multe branduri si ateliere locale functioneaza pe baza de comanda sau serie mica/ limitata.

Pe de alta parte, unele sectoare au sanse sa isi minimizeze pierderile (suficient de multe consumatoare au continuat sa isi cumpere imbracaminte sport si loungewear). Intr-un interviu recent pentru Business Magazin, Raluca Radu (country manager Answear.ro) puncta urmatoarele modificari in comportamentul clientilor in online: o „apetenta pentru alte categorii de produse, cu cresteri semnificative de peste 50% fata de anul trecut (tricouri, pantaloni, hanorace, haine sport, pijamale, pantaloni scurti, lenjerie intima, esarfe, fulare si bijuterii), iar din categoria surprize, segmentul de rochii si-a dublat vanzarile atat ca volum, cat si ca numar de comenzi.”  Si desigur, cea mai vizibila modificare de comportament este trecerea masiva din offline in online: retailerii cu prezenta online, customer service de calitate, fotografii corecte si preturi atragatoare vor castiga multe cliente noi si le vor loializa pe celelalte.

Asa ca da, dintr-o anume perspectiva, shoppingul sustine retailul de moda. Cele care sunt intr-o pozitie avantajoasa financiar pot sprijini creatorii preferati, isi pot arata astfel loialitatea si, datorita lor, acele marci (un atelier de creatie vestimentara sau unul care produce asternuturi in serie mica, un business mic de familie in care ea face tiparele si tine conturile de social media iar el  face fotografiile si administreaza siteul, un freelancer creativ care face tricouri sau cercei, o mica fabrica de confectii din provincie) vor continua sa existe. Se pot plasa pre-comenzi, se pot cumpara carduri-cadou, se pot cumpara piese din colectia trecuta sau actuala: orice infuzie de venit ii ajuta.

Dincolo de toate acestea, let’s do our research. Poate ca, daca tot continuam cu shopping-ul, macar sa il facem dintr-un spatiu al minimei constientizari. Ce stim despre brandurile de la care cumparam? Ce masuri au luat in aceasta perioada pentru angajatii lor, mai ales pentru cei din fabrici? Cat de etice le sunt comportamentele, in general? Care dintre ele au cu adevarat nevoie de sprijinul nostru? Putem gasi alternative la brandurile de fast-fashion, cautand produse similare la branduri independente, pe siteuri cu piese deja purtate, facand schimb de haine si recirculandu-le?

De asemenea, putem folosi aceasta perioada pentru a reflecta la ce ne place, ce ne dorim, cu adevarat, si ce avem nevoie. Eu, personal, am avut un sentiment eliberator in perioada aceasta, luand distanta de opiniile, preferintele si gusturile celorlalti -dar cu atat mai pregnant am resimtit comentariile comparative si competitive. E o perioada in care merita sa ne re-ordonam garderobele, sa scapam de surplus. Sunt mari sanse ca cele mai multe dintre noi sa avem deja in dulap tot ce avem nevoie, unele dintre noi poate avem chiar prea multe! Sunt convinsa ca acesta e unul din motivele pentru care „Domesticirea garderobei”, un program gratuit de triere/ evaluare/ decluttering & re-styling pe care l-am lansat recent a avut peste 1300 de participante – btw, il redeschid in curand, va puteti inscrie aici. Este si o buna perioada in care ne putem refamiliariza cu propriul stil vestimentar, observandu-ne tiparele stilistice, testandu-ne limitele, invatand zilnic cate ceva in loc de a arunca orbeste orice in cosul de cumparaturi…

Inchei argumentarea in favoarea shoppingului cu o stire cel putin amuzanta, aparuta la mijlocul lui aprilie.

China incepuse, in acea perioada, trecerea progresiva la reglementari mai permisive. Tot China este, pentru industria luxului, un barometru care anticipeaza comportamentul consumatorilor pe acest sector. Conform informatiilor postate de Women’s Wear Daily, in ziua re-deschiderii magazinului Hermès din Guangzhou (Canton), acesta a inregistrat vanzari de 2.46 milioane de euro (aproape 2,7 milioane de dolari). Intr-o singura zi, record absolut, lucru care ii conduce pe experti la concluzia ca, post pandemie, consumatorii de lux vor manifesta comportamentul de „revenge spending” – o frenezie a cumparaturilor de branduri internationale la care nu au avut, temporar, acces.

Decembrie 2018, coada in fata magazinului Hermès din Hong Kong

Anti-shopping

Pentru cine ma urmareste, nu e o noutate ca mare parte a activitatii mele profesionale inseamna sa ma gandesc la haine, sa scriu despre moda, sa descriu tendinte, sa vorbesc despre stil si, in una din aceste variante, sa incurajez femeile sa faca shopping – chibzuit, non-compulsiv si neimpulsiv, subliniez eu. Asa ca ceea ce urmeaza sa scriu le poate parea unora ipocrizie, altora bizarerie, dar iata: prioritatea noastra nu ar trebui sa fie shoppingul de haine. Sunt sigura ca ne putem abtine o perioada – daca nu total, din orice fel de cumparatura, putem cel putin sa ne disciplinam si minimizam cheltuielile.

In niciun caz nu intentionez sa stric ploile celor care se refugiaza in shopping, gasind acolo bucurie. Faza e ca am intrat intr-o epoca – nu e doar un scurt moment – in care nevoile sunt mai importante decat dorintele. Cu alte cuvinte: avem nevoie sa ne hranim, sa platim facturile curente, sa avem grija de sanatatea noastra si a celor din jur (fizica, mentala si emotionala), sa facem planuri pentru un viitor apropiat; nu avem nevoie de haine noi-noute, atat vreme cat dulapul e plin de alte haine!

Pe de alta parte, uneori limita dintre nevoi si dorinte e ambigua. Sa luam, drept exemplu, buchetele de flori – bunuri care sunt, in mod clar, in cea de-a doua categorie. E neaparat nevoie sa trimit flori unei prietene care e izolata de saptamani, intr-o stare emotionala vulnerabila, intr-o stare financiara precara, poate chiar intr-o stare de sanatate fragila? Nu, evident. Ii va aduce acel buchet de flori putina fericire, intr-un context plin de anxietati si nesigurante? Absolut! De aici dilema mea…

In loc de a spune un „nu” radical shoppingului, cred sincer ca putem folosi perioada urmatoare pentru a ne pune sub lupa tiparele si obiceiurile de consum.

Zilele trecute citeam urmatoarea statistica* postata de Vestiaire Collective, o comunitate internationala in care se vinde si cumpara online doar moda pre-purtata: in medie, intre 53%-79% din garderobele noastre raman nepurtate pe o perioada de 12 luni; intre anii 2000 – 2014, productia de imbracaminte s-a dublat,  un consumator obisnuit cumpara cu 60% mai multe haine decat achizitiona in urma cu 15 ani, dar fiecare piesa este pastrata mai putin de 7 ani; valoarea hainelor aruncate anual este estimata, doar in UK, la peste 140 milioane de lire sterline. Industria modei si apetitul consumatorilor pentru „din ce in ce mai mult, acum” a capatat proportii absurde, cu o viteza fantastica, incat doar aceasta pandemie face ca lucrurile sa se incetineasca.

Cred ca ne este imposibil ca, la nivel global, sa ne oprim din cumparat. Unii dintre noi o fac si o vor face, temporar; altii, deloc. Putem profita de context pentru a ne re-analizam relatia cu hainele. Celor mai multe dintre noi nu le „trebuie” nimic nou, nici in saptamanile astea, cel mai probabil nici in urmatoarea luna. Sigur, vom incepe sa socializam cu masura, vom merge in parcuri, vom calatori minim, insa majoritatea va ramane sa lucreze de acasa pana spre toamna – ceea ce inseamna ca sunt optionale codurile vestimentare, nu vom avea colege cu care sa concuram stilistic, Zoom-ul „cere” doar topuri si accesorii atragatoare, si doar strainii din supermarket vor vedea tinutele pe care le compunem acasa… Asa ca, in loc de a ne lua „doza” dintr-o tura rapida de shopping online, ce-ar fi sa apreciem la justa valoare ceea ce avem deja in garderoba? Sa invatam sa prelucram, combinam, re-construim tot ce sta ascuns printre umerase?

Nu spun sa ne suprimam interesul fata de stil sau sa condamnam atentia fata de aspectul propriu ca fiind preocupari frivole. Pur si simplu, putem lua in considerare o perspectiva mai chibzuita: putem trage linie si reflecta, cu seriozitate, la cat consumam. Facem shopping constant, cu voracitate, fara sa ne gandim la consecinte. Industria modei este, se stie, lipsita de etica si nesustenabila. Putem face un efort sa incetinim ritmul cumparaturilor si, cand vrem sa cumparam ceva, sa nu o face impulsiv si la intamplare.

Partea mai dificila e ca alegerea corecta nu e simpla. Alegerea corecta ar insemna sa cumparam doar de la branduri sustenabile, transparente, care tin cont de lantul productie-distributie-consumator-reciclare. Fast fashion inseamna „moda consumabila” si asta, in sine, are repercusiuni incalculabile. E suficient sa ne gandim ca, asa cum industria fast fashion considera produsele lor consumabile si rapid inlocuibile, la fel isi trateaza muncitorii din fabricile din Bangladesh sau Cambogia.

Nu stiu cum procedati voi inainte, cat de rapid va schimbati din hainele de strada in cele de casa, dar lumea asta noua de conferinte video, cursuri online si sedinte pe Zoom pe mine ma forteaza sa dau mai multa atentie pieselor pe care le port doar in jumatatea de sus a corpului (si accesoriilor). Daca inainte mai aveam zile in care, lucrand de acasa, imbracam o oarecare pereche de jeansi, de peste o luna jumatate tratez fiecare zi ca fiind una care merita o mica incursiune constienta si plina de curiozitate in garderoba. Nu am facut asta de una singura, ci impreuna cu un grup de 30 de femei simpatice, energice si talentate – si, oricat ar suna ca un cliseu, fiecare zi a fost o surpriza si o mica bucurie. Pai cum sa simti incantare cand, in loc de colanti, imbraci o rochie de culoarea narciselor, o pereche de pantaloni verde smarald sau o fusta imprimata cu bujori? Toate am scotocit in propriile dulapuri si ne-am minunat de cate am re-descoperit.

In sfarsit, sa strangem din dinti cu shopping-ul inca o saptamana sau doua, pentru ca apoi sa o luam razna in secunda in care e ridicata starea de urgenta, e un exercitiu inutil. Recomand, la fel ca reclamele TV, consumul cu moderatie.

Voi in ce tabara va situati? Cum ati tratat shoppingul in aceasta perioada?

*Statistica este urmarea unui studiu realizat de Ellen MacArthur Foundation pentru initiativa Make Fashion Circular a Vestiaire Collective).