Nu am talent sa ma imbrac cu stil, imi tot spun ele…

„Intalnesti multe femei ca mine, carora le este greu sa se imbrace frumos, care au atat de multe indoieli legate de ce le vine bine? Nu sunt singura, nu?”

Primesc des aceasta intrebare care, sub o forma sau alta, exprima acelasi sentiment de descurajare, aceeasi credinta falsa sau acelasi blocaj trait in fata unei garderobe cu care proprietara nu a facut pace.

„Nu ar trebui sa fie chiar atat de complicat sa aleg un pantalon si un pulover, nu?”

Ba da, tocmai asta e. Chiar daca, in sine, gestul construirii unei tinute nu e dificil, procesul alegerii pieselor potrivite, a gasirii celei mai placute combinatii de culori, a completarii printr-o accesorizare care sa iti fie naturala si la indemana, pot fi complexe.

Hai sa o spun altfel.

Toata lumea e capabila sa se imbrace: sa aleaga haina 1 si haina 2, apoi sa isi acopere corpul cu ele, ca sa nu-si petreaca ziua dezbracata. Invatam asta in copilarie.

E cu totul altceva sa gasesti o piesa care iti vine bine, culori care te infrumuseteaza sau o tinuta care te pune in valoare si in care te simti tu insati, in largul tau. E cu totul altceva sa treci constant si constient printr-un proces de selectie, cand faci shopping. E cu totul altceva sa iti construiesti o garderoba, in loc de a inghesui hainele intr-un dulap. Lucrurile astea rareori le invatam in copilarie sau adolescenta. In cazuri fericite, nimerim peste ele in pragul varstei cand incepem sa ne simtim femei. Dar nu tin niciodata de un talent innascut; ele tin de un anume tip de educatie: estetica, stilistica, creativa, cum vreti voi sa ii spuneti…

Fac stilism personal de aproape 15 ani si, tragand linie dupa multele sute de sesiuni individuale, conversatii cu voi si comentarii primite in online, am putut face o lista a celor mai frecvente si reale motive din spatele blocajelor stilistice. (Sunt curioasa in care dintre ele va regasiti si m-as bucura sa imi scrieti un rand-doua, despre experienta voastra).

Lipsa de interes. O regasesc in special in randul femeilor care si-au pus educatia academica, dezvoltarea intelectuala, cariera in prim-plan. De regula, acest motiv este sustinut de credinta falsa ca preocuparea unei femei pentru aspectul ei exterior (si pentru frumusete, stil, haine etc) este o dovada de superficialitate si frivolitate. Bref, ajungem sa credem ca singura noastra valoare tine de intelect, profesie sau spiritualitate; orice altceva e nul. Cand, in realitate, de ce nu ar putea sa co-existe? De ce nu putem cultiva atat interiorul, cat si exteriorul?

Lipsa de timp. Studiile, primul job, copiii, mutarea si amenajarea unei case, responsabilitatile zilnice ale vietii personale, continua dezvoltare personala si profesionala. De-a lungul anilor, lucrurile esentiale au ajuns sa ocupe tot spatiul, chiar si pe cel destinat chestiunilor sau preocuparilor care par mai putin vitale. Si cat de bine ne pricepem sa ne punem pe locul doi…

Lipsa de motivatie. Dintotdeauna sau temporara – cum se intampla, de pilda, dupa un burnout, dupa traversarea unei perioade grele la nivel personal, in momentele cand singurul strop de energie (fizica, emotionala, mentala) il directionam catre supravietuire, catre a ramane pe linia de plutire. Energia, transformata dupa caz fie in descurajare, fie in entuziasm, este cheia care inchide sau deschide usile garderobei.

Lipsa de indrumare. Spre exemplu, in situatia in care mama nu ne-a fost model de cochetarie sau de eleganta. Sau a fost absenta, la propriu. Idem pentru situatiile in care am crescut neavand in preajma exemple de femei cu minima preocupare pentru frumusete sau feminitate si care, in schimb, erau complet dedicate celorlalti uitand de sine sau care munceau pana la abrutizare.

Lipsa de interes a anturajului fata de tot ce inseamna ingrijire personala, stil, aspect exterior armonios. Inconjurate de prietene carora nu le pasa cum se imbraca, avand alaturi un partener sau sot nepasator sau apropiati cu replici de tipul „lasa, draga, daca e iubire adevarata, te place si nepieptanata/ sifonata/ cu tricoul asta patat de transpiratie”, ajungem sa credem ca e in regula sa facem zero efort in privinta felului in care aratam.

Teama de a fi criticata sau judecata. Oh, teama asta pare sa fie la paritate cu frica de moarte, de boala si de cataclisme! Exagerez, desigur, dar nu glumesc. Ne este cumplit de teama sa nu fim judecate drept narcisiste, neserioase, frivole, complet absorbite de imaginea proprie sau avand drept singura preocupare statul in fata oglinzii (sau in cabina de proba). Cat ne e de teama sa ne lasam vazute, sa ne aratam in deplina feminitate si anvergura a noastra ca femei adulte! Cat de comod ne e uneori sa ne refugiem in frica, in a ramane „mici”, in a ne ascunde, in a depinde de parerile celorlalti…

Teama de a parea „lipsita de stil”. E sentimentul acela ca noi suntem singurele carora nu le reusesc tinutele, ca tot timpul suntem „pe langa”, ca nu ne incadram in niciun „stil” – cand, de fapt, stilul e o simpla expresie personala, o definitie proprie, o raportare la repere interioare. Sentimentul e amplificat de un gand care nu ne da pace: „de ce sa incerci, cand oricum nu ai nicio sansa? Cum sa concurezi cu toate celelalte femei care au stil?” Si cat de usor e sa dam crezare vocii criticului nostru interior, cand nu suntem obisnuite sa o ascultam si pe cea care ne incurajeaza – cu sfiala poate, dar totusi ne incurajeaza!

Greutatea prejudecatilor. Certitudinea (falsa) ca, pentru a avea stil, trebuie neaparat sa fim: suple, tinere, cu picioare lungi, cu abdomenul super-plat, cu fundul mic si bombat, umblate prin lume, cu o garderoba foarte mare, pasionate de shopping, la curent cu tot ce se poarta, cu suflet de artista, cu venituri inepuizabile, urmaritoare pe instagram a celor mai tari influencerite din moda, cunoscatoare de branduri, cu un job sau activitati care sa merita niste tinute frumoase… Daca nu bifam criteriile astea, ce asteptari am putea avea?

Multitudinea de informatii din sfera stilismului personal. Identificarea propriei siluete, retetele legate de combinatiile de culori, regulile legate de proportii, recomandarile de stil corelate cu varsta, nenumaratele branduri de pe piata, tentatia shoppingului online, contradictiile intre ce ne-ar placea sa imbracam si ce gasim disponibil in marimea noastra, dimensiunea garderobei, munca permanenta de a face pace si a ne imprieteni cu corpul nostru… Cum sa ne lamurim si sa ne regasim in toata avalansa asta?

Stilurile si esteticile atat de contradictorii ale ultimilor ani. De o parte a spectrului, moda ultra-extravaganta si flamboaianta. De cealalta, minimalismul sustinut de disciplina, modestie si simplificare. Intre ele, se aseaza confortul unui stil urban-sportiv, eleganta si gratia celui romantic-feminin, naturaletea si coloritul stilului boem, puterea de seductie a unuia dramatic si tot asa… Care e locul nostru in toate astea, care ne sunt adevarate preferinte? Cum stim sa ne definim gusturile?

As putea continua, dar intentia mea nu e sa fac o lista care sa va apese cu greutatea negatiilor, interdictiilor sau justificarilor pentru „nu esti suficient de…”

Toate aceste nelinisti, mai mult sau mai putin paralizante, sunt 100% admisibile si de inteles, insa nici unele nu au cu adevarat puterea de a va tine prizoniere in cutia de „eleva mediocra”.

Este adevarat ca unele femei par sa gaseasca instinctiv stilul care li se potriveste ca o manusa, sa faca fara efort asocieri indraznete de haine si culori sau sa imbrace tinute basic care totusi nu cad niciodata in banal. Cu toate astea, va asigur ca puteti prinde din urma tot ce ati crezut ca nu va e stilistic la indemana.

Atata vreme cat exista in voi dorinta de a va vedea frumoase in oglinda (indiferent cum defineste fiecare frumusetea), atat vreme cat exista dorinta de a avea grija de sine, atata vreme cat intelegeti ca feminitatea si stilul nu exclud, nu micsoreaza si nu anuleaza calitatile voastre intelectuale si morale, totul e posibil.

Impulsul de a va cultiva feminitatea si de a avea grija de sine, indiferent ce forma alegeti, va poate da aripi. Apoi, ca in toate demersurile de invatare, ramane la latitudinea fiecareia cum isi defineste obiectivele si ce ritm al progresului isi stabileste. Singura sau acompaniata.

Pe cele dintre voi care simt nevoia de a-si deschide aripile stilistice, de a primi incurajare si sustinere pe propriul drum stilistic, dar mai ales de a avea exemple practice, indrumare si companie din partea mea, va invit acum sa luati parte la 30 days of styling.

Aici gasiti descrierea completa a programului.

Ca sa participati, trimiteti-mi un email la inscrieri@imagematters.ro.