Varsta si stilul: evolutii in sincron

„Anumite lucruri se pot face doar la o anumita varsta”, spune o vorba din batrani.

O contrazic cu toata puterea, din toata inima si cu adanca convingere! Vietile multora dintre noi nu sunt conforme cu ceea ce asteapta societatea de la noi. Nu mai parcurgem traseul clasic, in ordinea impusa de generatiile anterioare (scoala, facultate, casatorie, prima casa, copiii, masina, pensie, nepoti) – si ce realizare extraordinara ca suntem libere sa ne ducem viata in ritmul dorit, facand lucrurile in ordinea potrivita fiecareia dintre noi! Ca nu toate femeile inteleg aceasta libertate si ca nu discutam in termeni absoluti despre aceasta posibilitate (la 45 de ani e cam tarziu sa iei primele lectii de balet, daca visezi sa devii balerina profesionista), e alta poveste, pentru un alt articol..

Cat despre moda, stil si felul in care alegem sa ne imbracam – cum ne exprimam varstele (biologica, emotionala, mentala, chiar arhetipala) prin vestimentatie -, diferentele dintre generatii au capatat contururi incetosate, gusturile se suprapun, garderobele imprumuta unele de la celelalte.

Inseamna asta ca la 40 de ani ne putem imbraca la fel cum o faceam atunci cand aveam 20 de ani? Sau ca ne putem imbraca in aceleasi tinute pe care le poarta fiica noastra de 19 de ani?

Fiecare e detinatoarea propriului raspuns. Eu am ajuns la concluzia ca varsta, ca cifra ce defineste o limita, e un reper impus aleatoriu. Trairea si reflectarea acesteia prin vestimentatie tin de o interpretare profund personala.

Pana acum cativa ani, o data trecute de „o anumita varsta”, femeile se simteau obligate sa isi scurteze parul, sa isi lungeasca tivurile, sa renunte la culorile vesele, sa coboare de pe tocurile inalte. Nu se punea problema sa aiba neaparat o garderoba de calugarita sau de „fata batrana” (urasc terminologia asta peiorativa la adresa statutului femeilor necasatorite!), dar atingerea unei varste impunea sobrietate, propovaduia renuntarea la seductie, vanitate si feminitate afisata, se centra pe glisarea spre un stil cumpatat, auster, rezervat.

Ce vorbesc eu aici? In societate, in jurul nostru, lucrurile nu s-au schimbat atat de mult pe cat avem noi impresia…! E suficient sa auzi replici de tipul „esti femeie in toata firea, ai facut 35 de ani, de ce porti jeansii astia rupti?” sau „esti casatorita si mama de adolescenti, lasa-i fiica-ti rochia asta mulata si decoltata! Pe cine vrei sa seduci?”

In ultimii ani, societatea si moda ruleaza in viteze diferite.

S-au schimbat codurile vestimentare, iar moda ofera creatii care se potrivesc la fel de bine si unor tinere de 22 de ani, si unor femei de 45 de ani. Si noi, si ele imbracam usor o rochie inspirata de stilul anilor ’90 (le stiti, sunt cele cu nasturi pe toata lungimea frontala, construite din clini, cu maneci scurte sau bretele). Si noi, si ele imbracam rapid o fusta conica. Si noi, si ele, avem in garderoba jeansi slim si boyfriend, camasi cu dungi verticale, pantaloni lungi si largi, bocanci Doc Martens si escarpeni cu toc stiletto, un trench bej si o geaca din denim…

Adaug, pe langa codurile vestimentare si creatiile actuale care nu fac decat sa adauge la neclaritatea stilistica, evolutiile (sau stagnarile) personale: femei care nu isi (mai) simt varsta ca fiind o constrangere, femei care nu isi accepta varsta, femei care continua sa isi cumpere imbracaminte sau accesorii din aceleasi magazine din care isi cumparau acum 15-20 de ani, femei care isi acompaniaza cu naturalete fiica in cabina de proba de la Zara si ambele probeaza aceeasi rochie-furou, aceeasi geaca supradimensionata, aceiasi sneakersi in culori neon…

Gusturile se transfera de la o varsta la alta, delimitarile sunt permeabile sau nu exista.

In cazul asta, cand tendintele si moda par sa autorizeze si incurajeze melanjurile acestea dintre varste si stiluri, intrebarile pe care le primesc despre pierderea reperelor stilistice sunt cat se poate de rezonabile: chiar pot sa port, „la varsta mea”, basketii astia multicolor? Voi fi ridiculizata daca port acelasi top cropped pe care il poarta fiica mea? Sunt luata in serios la birou, daca port un tricou cu mesaj facut la misto?

Ne debarasam de imbracamintea care apartine altei (altor) varste

„Care sunt hainele in care ma simt eu insami? Care sunt piesele, culorile, imprimeurile, accesoriile, lungimile, croielile care reflecta persoana care sunt acum, astazi, in aceasta perioada?” Eu asa simt sa formulez intrebarile cu care merita sa facem o introspectie initiala.

Atunci cand exista cu adevarat o aliniere intre tot ce suntem noi ca persoana si stilul nostru – cand interiorul e pe aceeasi lungime de unda cu exteriorul, cand suntem in rezonanta, cand reflectia din oglinda e clara si corecta -, nu vom mai simti nevoia sa negociem nici cu noi insine, nici cu hainele.

Pe masura ce ne raspundem, putem elimina fara regrete surplusul din dulap: sacoul de pe vremea cand abia intrasem in lumea corporate si care acum pare batos, imbatranit, masculin; vesta din denim prespalat, care inca ne incape dar a carei stil e depasit; pantalonii cu talie joasa care nu mai flateaza silueta care s-a modificat in ultimii 10 ani, tricoul al carui mesaj oscileaza intre vulgar, sarcastic, ridicol si comun… Incadrez aici, apropo – strict din perspectiva gusturilor si standardelor personale – toate acele tricouri pe care sta scris caligrafic „betches”, „bitches loves brunch”, „pa, fa!”, „queens are born in august”, „good vibes”, „be fearless”, „you are enough”. Daca tot e sa aleg un tricou cu un mesaj care sa ma reprezinte mesaj, I’ll make it smart, ca sa zic asa.

Pastram piesele in care ne simtim „noi insene”, adica acelea care nici nu ne creeaza frustrari, nici nu ne fac sa traim nostalgii adolescentine, nici nu hranesc iluzii sau vanitati. Atunci cand exista cu adevarat o aliniere intre tot ce suntem noi ca persoana si stilul nostru – cand interiorul e pe aceeasi lungime de unda cu exteriorul, cand suntem in rezonanta, cand reflectia din oglinda e clara si corecta -, nu vom mai simti nevoia sa negociem nici cu noi insine, nici cu hainele.

Separat, invatam sa integram noutatile in ceea ce deja purtam. „Noutatile” nu sunt nici tendintele, nici cele mai recent cumparate piese, ci acelea al caror stil – forma, proportii, detalii – sunt actuale. Mizam pe cateva piese cu personalitate, iar originalitatea lor ne va insufleti dressingul. De pilda…

• O pereche de sandale minimaliste, cu toc mediu si subtire, vor ridica nivelul de rafinament al unei tinute simple, de tip jeansi tigareta + camasa alba supradimensionata. Aceeasi tinuta, purtata de o adolescenta, va miza (cel mai probabil) pe tenisi sau papuci cu talpa groasa zimtata…
• O fusta conica din dantela sau din piele, care acopera genunchiul, va da aplomb si eleganta unui hanorac supradimensionat. Acelasi hanorac ar fi asortat, de o persoana cu 20 de ani mai tanara, cu o pereche de jeansi negri slim, atat de comuni…
• O bluza cu guler-lavaliera va completa superb o geaca biker din piele. Aceeasi geaca ar fi asortata cu un tricou, la alta varsta…
• Niste sosete cu fir de lurex colorat vor face pereche simpatica cu o pereche de pantofi derby masculini si niste pantaloni din doc largi. Nici una dintre aceste piese si accesorii nu se regasesc, paradoxal, intr-o garderoba mai tinereasca…
• O rochie-camasa supradimensionata va fi reconturata prin adaugarea unei curele. Pe cand o tanara fata va refuza purtarea unei croieli atat de moderne si va opta pentru un croi mulat pe corp…

„Cotrobai uneori in dulapul fiicei mele de 17 ani care, la randul ei, cauta prin al meu”, mi-a marturisit in scris Maria, o clienta a carei garderoba am triat-o si organizat-o in urma cu ceva vreme. „La 43 de ani, imi revendic dreptul de a continua sa mananc ursuleti din jeleu si sa imi port parul lung, desfacut. Colectionez fuste mini, pe care le port iarna cu dresuri groase, opace, si imi plac la nebunie jeansii skinny – ii port tot anul, pentru ca imi vin foarte bine si ma fac sa ma simt putin sexy, exact atat cat imi doresc si indraznesc! Maica-mea imi tot face cadou rochii inflorate, asa crede ea ca ma incurajeaza sa fiu „mai feminina”… Eu ma simt de zece ori mai libera decat era ea la varsta mea si, sincera sa fiu, imi dau seama ca toate acele rochii pe care mi le ofera ma imbatranesc! Sunt atenta la cum ma imbrac, sunt atenta sa am intotdeauna incaltamintea si accesoriile moderne, nu-mi plac bijuteriile clasice si nici gablonturile ieftine. I-am dat fiicei mele toate gentile rucsac, gentile de umar si gentile din panza pe care le aveam, de cativa ani am grija sa cumpar doar genti de marca, din piele si cu un design deosebit, si nu mai port nici incaltaminte in care mi-as tarsai picioarele, nici pantofi incomozi. Filosofia mea e ca, cu varsta, trebuie pur si simpla sa te mentii dreapta, verticala, in toate sensurile cuvintelor…”

O data cu trecerea anilor, ni se face chef de o schimbare

Nici nu mai pun la socoteala schimbarile fizice. Sarcini, stres, menopauza, un nou regim alimentar, slabim, ne ingrasam, scadem in inaltime, acumulam masa musculara, ne tonifiem sau devenim mai pufoase. Ni se modifica sanii, bratele si spatele ni se latesc, fundul ni se aplatizeaza sau se rotunjeste, gambele ni se subtiaza, gleznele devin mai solide. Cu fiecare an care trece, suntem nevoite sa facem din nou cunostinta cu propriul fizic, sa ne imprietenim cu invelisul viu in care traim, sa ni-l reapropriem si sa ne reapropiem de el, sa ne detasam de asa-zisele imperfectiuni, sa acceptam ca schimbarile sunt inevitabile (si uneori ireversibile), sa invatam sa il iubim.

Este momentul cel mai bun sa ne intoarcem catre sine. Este momentul sa incetam sa ne deghizam, sa ne ascundem in tinute care nu ne corespund, sa ne refugiem in haine, ca un copil care se ascunde printre fustele mamei.

O data cu trecerea anilor, putem simti nevoia de mai mult confort, de natural. Vom miza, atunci, pe tesaturi de calitate, pe croieli impecabil croite, pe siluete curate, lipsite de zorzoane, contemporane cu cine stim ca suntem.
Sau din contra: ne simtim pregatite pentru o alura mai sofisticata, mai indrazneata, mai originala. Ne vom inspira atunci din creatii si stiluri boeme, exotice, avangardiste, care ne vorbesc despre femeia care am devenit.

O data trecut pragul maturitatii interioare (care nu are legatura cu cifrele din buletin!), avem mai putin nevoie de validarea celor din jur, ne este mai usor sa luam distanta de regulile si dictatele societale, ajungem sa simtim coerenta cu propriile alegeri vestimentare.

Simplificand, capatam o mai multa claritate in privinta gusturilor noastre: tesaturi, culori, lungimi, croieli, tipuri de styling, dimensiuni si stiluri de accesorii… Stim clar care ne plac si ne reprezinta, ne este la fel de clar care sunt cele pe care le lasam altora.

In orice caz, pe masura ce schimbam prefixele, abandonam materialele textile de proasta calitate, croielile finisate neatent, gablonturile banale care se degradeaza rapid, incaltamintea care miroase urat, gentile hipiote, fara forma, pe care le purtam in studentie.

In locul lor aducem tesaturi si materiale care „imbatranesc” frumos, croieli care nu ne vor trada dupa 2-3 spalari, bijuterii originale, create in serie mica sau chiar unicat, esarfe pictate de mana, incaltaminte comoda si frumoasa, facuta chiar pentru piciorul nostru… Iar daca in acest punct al vietii avem suficiente venituri disponibile, investim in piese croite sur-mesure, cu semnatura unui designer pe care il admiram (ceea ce nu inseamna, atentie, neaparat un designer international!) si ne orientam catre materiale luxoase (piele, casmir, matase, in). De la un punct incolo, ajungem sa alegem si sa cumparam cu discernamant, punand in sfarsit accent pe calitate, nu pe cantitate.

„Cu cat avansez in varsta, cu atat imi sunt mai evidente si mai distincte gusturile mele vestimentare”, mi-a scris si Natalia, o alta clienta, intr-un whatsapp. „La 22 de ani ma imbracam foarte sobru, asa imi imaginam eu ca ma pot impune. Cand imi aduc aminte de hainele purtate atunci, imi dau seama cat erau de plictisitoare, rigide, complet deconectate de cine eram eu atunci. Astazi, 20 de ani mai tarziu, nu am nicio problema sa particip la o sedinta imbracata intr-un kimono de matase cu un vultur brodat pe spate, purtat peste un tricou alb si cu o fusta conica. Varsta mi-a adus siguranta si incredere in sine. Stilul meu are caracter, este elegant, fara ca asta sa ma forteze sa ma incadrez intr-un cod vestimentar clasic. E adevarat, m-am intrebat la un moment dat daca kimono-ul acela nu era „prea mult” si daca se potrivea varstei mele, insa indoielile au durat fix 2 minute. Am depasit de mult perioada in care eram tanara femeie timida, care isi punea la indoiala propriile decizii si alegeri…”