In fiecare dintre noi traieste o poveste

Ea esti tu. Ea sunt eu. Ea este un fel de energie. Ea este un model de feminitate, un fel propriu de a fi, un tipar de comportament feminin. Ea este asociata unor stadii de viata (care nu au legatura cu varsta biologica), etapelor ciclului menstrual, fiecarui anotimp din an, fazelor lunii.

Prima mea intalnire cu un arhetip de feminitate a avut loc in paginile unei carti, „Femei care alearga cu lupii”. Povestile culese de Clarissa Pinkola-Estes reconstruiau conturul Femeii Salbatice: cea eliberata de constrangerile societatii, cea care isi pretuieste cu ardoarea libertatea, cea conectata la intuitia, sufletul si corpul ei, cea care stie cum sa isi hraneasca focul interior.

Cateva luni mai tarziu, descopeream o alta lume a arhetipurilor datorita unui minunat curs tinut de Monica Gaitanaru la Fundatia Calea Victoriei, care impletea descrierile zeitelor din mitologia greaca cu modele mai moderne, bazate pe psihologia lui Jung. Asa am aflat despre femeia materna pana la sacrificiu, care traieste pentru a se contopi cu copilul sau cu partenerul ei, despre femeia-preoteasa sau inteleapta, dedicata cunoasterii de sine si crearii unui spatiu sacru in tumultul unei zile obisnuite, despre femeia-copila, animata de trairea in prezent, de cochetarie, de entuziasm.

Patru arhetipuri feminine fundamentale, patru etape ale ciclului menstrual, patru faze ale lunii, patru anotimpuri. In ritm cu natura, arhetipurile feminine sunt fluide, in schimbare permanenta, deschise la interpretari si expansiune. Fiecare este legat de nivelurile noastre de energie, de resursele noastre de creativitate si creatie, de profunzimea emotiilor, de felul in care raspundem la lumea care ne inconjoara. Arhetipurile sunt cele care ghideaza directia catre care simtim sa ne ducem viata, dar si spatiile si contextele in care tindem sa ne infantilizam, micsoram sau denaturam.

Pe masura ce imi continuam explorarea, am gasit nu doar arhetipurile identificate de Jung (care nu au legatura cu feminitatea, ci sunt universale), ci si cercuri de feminitate (care se intalnesc fie pentru a-si onora menstruatia, fie pentru a marca Luna Plina si Luna Noua), workshopuri care invita la cunoasterea misterelor feminitatii, cursuri care pun fata in fata imagini ale feminitatii in arta cu ipostaze ale femeii prin artefacte arheologice, mituri stravechi, simboluri arhaice, personaje din literatura si cinematografie, chiar si carti de tarot. In unele locuri, am intalnit femeia descrisa sub forma Triplei Zeite, in cele mai multe se vorbeste despre cele patru aspecte, in altele despre noua, douasprezece sau chiar treisprezece infatisari feminine. Am facut apoi cursurile tinute de Anne Davin si Sarah Durham-Wilsom, am citit cartile lui Lucy Pearce, D.J. Conway, Maureen Murdock si Carol Pearson, am invatat sa onorez si respect felul in care corpul meu traieste menstruatia si intrarea in pre-menopauza, ba chiar am facut loc in casa unor mici statuete antropomorfe, inspirate de siluetele vechi de milenii ale femeilor din Cucuteni.

Pe cat de multe fatete ale feminitatii sunt, la fel de multe sunt caile de explorare si conectare cu ele. Fiecare dintre aceste cai, mi-am dat seama in timp, sunt profund personale fiecareia dintre noi, sunt deschise interpretarilor si, mai ales, sunt fluide si in continua schimbare.

Pentru ca suntem fiinte ciclice. Pentru ca noi insene sunt intr-o continua stare de flux, trecand dintr-o faza in alta. Astazi suntem altele de cat am fost ieri, iar maine vom fi diferite de cine simtim, credem sau ne stim a fi azi. Insa, o data ce descoperim arhetipurile si ne familiarizam cu ele, putem observa cum energia, reactiile, comportamentele fiecarui aspecte se manifesta prin noi – sau, din contra, cum ni le reprimam, le sufocam, le controlam.

Inevitabil, m-am intrebat daca arhetipurile se manifesta in vreun fel si la nivelul stilului vestimentar.

Cum se imbraca o femeie care, indiferent de varsta ei, simte ca isi poate exprima tineretea, spiritul jucaus, vitalitatea, originalitatea, imaginatia? (Ea intrupeaza arhetipul Fecioarei sau al Fetitei)
Ce alege sa poarte o femeie care isi doreste sa exprime caldura materna, luminozitatea, puterea interioara, creativitatea in stare pura, forta vietii? (Ea este chintesenta arhetipului Mamei sau Creatoarei)
Ce fel de haine, accesorii si culori sunt reprezentative pentru femeia care se remarca prin calm, intelepciune, putere de observatie, spiritualitate, depasire a vanitatii si detasare de reperele frumusetii fizice? (Ea traieste arhetipul Inteleptei sau Batranei)
Oare o camasa apretata, un sacou impecabil croit sau tocurile stiletto tin loc de armura si sabie, pentru femeia care isi canalizeaza spiritul razboinic, ambitia profesionala, nevoia de libertate absoluta? (Ea este Amazoana)
Cum arata garderoba unei femei care si-a asumat un rol de mentor sau de invatatoare pentru alte femei? Dar a celei care traieste pentru seductie si senzualitate? Si a celei care este mereu non-conformista, rebela, justitiara, revolutionara?
Cum se schimba relatia unei femei cu corpul ei, cu frumusetea ei fizica apoi cu cea interioara, cu varsta ei biologica, cu interpretarea a ce inseamna „mama”, pe masura ce integreaza fiecara arhetip?

In momentul cand un arhetip se „activeaza” in interiorul nostru, el trezeste in noi o poveste. Este ca si cum traim viata unui personaj de film. Ciclitatea noastra ne impinge sa traversam permanent arhetipurile: de la o zi la alta sau de la un moment al zilei la urmatorul, de la o luna la alta, de la un an la altul sau, ca o spirala, intorcandu-ne in acelasi loc si totusi in altul, de-a lungul intregii vieti. De fiecare data, conectandu-ne mai profund la cine suntem si observand ce (ne) lipseste. Din contra, atunci cand nu reusim sa traim si sa integram toate aspectele noastre, atunci cand nu ne „stabilizam” simtim ca ceva din noi a fost uitat, abandonat, ignorat, ne-exprimat.

Patru arhetipuri feminine fundamentale, patru etape ale ciclului menstrual, patru faze ale lunii, patru anotimpuri. In ritm cu natura, arhetipurile feminine sunt fluide, in schimbare permanenta, deschise la interpretari si expansiune. Nu sunt statice. Energia, caracteristicile, calitatile (partile de lumina), slabiciunile (zonele de umbra), miturile si povestile corespondente fiecaruia sunt corelate cu ceea ce simtim intr-o anumita perioada. Fiecare dintre arhetipuri e legat de nivelurile noastre de energie, de resursele noastre de creativitate si creatie, de profunzimea emotiilor, de felul in care raspundem la lumea care ne inconjoara. Arhetipurile sunt cele care ghideaza directia catre care simtim sa ne ducem viata, dar si spatiile si contextele in care tindem sa ne infantilizam, micsoram sau denaturam.

Arhetipurile feminine nu sunt un mit, o fabulatie, o incantatie; sunt aspecte ale noastre, care exprima motivatii, dorinte, viziuni si aduc la suprafata vocatii, misiuni personale, scopuri. Cand le strabatem si traim, capatam acces la un potential inca neatins, intelegem logica si importanta propriilor vieti, empatizam cu povestile pe care le traiesc celelalte (sau alte) femei.

Am observat trecerea aceasta spiralata, repetata, labirintica prin energiile celor patru principale arhetipuri atunci cand, de exemplu, o femeie nu reuseste sa gaseasca numitorul comun al propriilor alegeri vestimentare. Asa imi explic ca ea are in garderoba si o fusta copilaroasa din tulle roz, si niste pantaloni visinii din piele pentru o Salomee seducatoare, si o rochie boema care ii ofera florile din toate gradinile lumii, si un poncho negru care o infasoara cu misterul si intunericul iernilor sufletesti. Un du-te-vino constant, intre mai multi poli stilistici. O tatonare nesfarsita, in cautarea unei identitati stabile.

Alteori parcursul stilistic il oglindeste pe cel al vietii respectivei femei. Si atunci, o data la cativa ani, femeia respectiva incepe sa sa simta ca garderoba i-a ramas mica, ca „o strange”. Nu o mai reprezinta, nu ii mai spune nimic, nu o mai bucura. Nimic din dulap nu mai e stralucitor, atragator, interesant. La un moment dat, femeia se va leapada de acele haine vechi, care apartin vechii ei vieti, la fel cum un sarpe se desprinde primavara de mai vechiul lui strat solzos.

Am intalnit si femei care au ramas blocate, ani de zile, intr-un singur arhetip. Mama eterna, a carei viata se invarte doar in jurul copiilor si vietii de familie, a carei garderoba a devenit impersonala, lipsita de feminitate, viata si culoare. Petrecareata sau „fata de gasca”, cea care refuza maturizarea si se refugiaza in paiete, tocuri inalte si rochii in culori stridente.

Povestile pe care ni le spunem si le traim se modifica, isi schimba directia si functia. Una sau doua dintre ele ne aduc mai aproape de centrul vietii noastre, ne clarifica misiunea, ne alimenteaza pasiunile, dau directie eforturilor noastre zilnice. Alte cateva, desi nu le simtim neaparat ca fiind ale noastre si nu ne pfera cine stie ce satisfactie, ne largesc orizonturile, ne ofera lectii, ne invata cum sa relationam cu oameni a caror viata e complet diferita de a noastra, ne arata cum sa gestionam situatii imprevizibile, dificile, dureroase.

Uneori e nevoie sa facem pace cu propria naratiune, alteori e nevoie sa o exprimam mai nuantat si, cateodata, e nevoie sa ne-o schimbam, cu de la sine putere.

Oare tie ti s-a intamplat sa observi, in relatia cu stilul sau cu garderoba ta, vreunul dintre scenariile de mai sus? Care simti (sau crezi) ca este povestea arhetipala pe care o traiesti astazi, acum? Si, in sfarsit, iti sunt familiare arhetipurile feminine?