Si asta… asta imi vine?

Unul dintre principalele motive pentru care femeile apeleaza la un stilist personal este ca au nevoie sa li se raspunda la intrebarea: „Imi poti spune ce mi se potriveste?” Raspunsul meu este, de fiecare data, „da„.

M-am intrebat de multe ori de ce este atat de dificil sa ne dam seama ce ne avantajeaza, ce ne infrumuseteaza, ce ni se potriveste. De ce, aflate intr-o cabina de proba, chiar daca am gasit culoarea cea mai buna, marimea potrivita, brandul preferat, chiar daca vanzatoarea este convingatoare, chiar daca in oglinda totul pare in regula, totusi nu ne dam seama daca acel pantalon/ rochie/ bluza ne corespune. Adica noua, persoanei noastre, nu doar exteriorului nostru!

Si de ce oare ne bazam mai mult pe privirile celorlalti? De ce parerile celorlalti in ceea ce priveste aspectul nostru pot diferi atat de mult? Pentru fiecare prietena care te complimenteaza si iti spune ca „rochia asta iti vine genial!”, exista o alta care inclina balanta cu un „ce-ti veni sa cumperi sacul asta?”

Desi avem ochii larg deschisi si stam in fata unei oglinzi care nu deformeaza, nu ne vedem. Si nici ceilalti nu ne vad!

Sigur, ne putem ghida dupa morfologie, pigmentatia tenului si cromatica armonizanta, dupa croielile preferate… Dar nu despre asta e vorba, pentru ca lucrurile ar fi prea simple astfel. Aici nu este vorba doar de criteriile „tehnice”.

Pentru ca sa intelegem ce ni se potriveste, ar fi frumos sa reusim sa ne conturam in cuvinte si concepte, sa reducem la esential propria alura, sa ne gasim propria definitie stilistica. Sa ne „simtim” stilul, pentru a face sa traiasca o haina atunci cand o purtam.

In schimb, nu simtim ce anume transmitem, nu ne percepem energia. Cand ne privim intr-o oglinda, ne vedem ochii dar nu suntem atente la propria privire.

Atunci oare reusesc ceilalti sa observe mai bine ce transmitem, ce ne vine bine, in ce haine suntem „noi”?

Profesionistii, da. Este vorba despre subtilitati, despre exercitiu vizual continuu si cu persoane diferite, despre ceea ce este greu de exprimat/ explicat prin cuvinte. In general, cei apropiati noua se vor multumi sa spuna „da, iti sta bine”, fara sa argumenteze. Drept rezultat, putem fi induse in eroare de un raspuns-cliseu.

Smecheria – atunci cand nu apelati la un pro – este sa nu va hartuiti nici prietenele, nici iubitul, sa nu ii tarati dupa voi la shopping, sa nu ii chinuiti cu „deci, ti se pare ca imi vine? Da sau nu? Imi face fundul mare/ talia mica/ sanii perfecti?”

In schimb, lasati lucrurile sa curga de la sine. Nu le cereti nimic, nu ii intrebati nimic (decat daca sunt experti!). Cuvantul-cheie este spontaneitate, pentru ca este posibil sa auziti un compliment de tipul „astazi esti stralucitoare!”, o remarca de genul „chiar ai un aer de femme fatale, cu jupa asta!” si chiar un comentariu de felul „aerul asta al tau, de femeie-copil, este emotionant…!”  Si atunci vei sti ca ai facut bine sa cumperi puloverul rosu vermilion, fusta-creion din piele, sarafanul cu pisici si guler Peter Pan.

Iar apoi, pe masura ce trec anii, veti reusi sa va vedeti cu claritate, sa nu mai aveti nevoie de „ochelarii de vedere” ai celorlalti. Nici nu va veti mai lasa atrase sau derutate de cantecul de sirena al tendintelor de moment. Veti intelege cine sunteti si veti simti ce vi se potriveste.

Dar acum, spuneti-mi… acum cum va priviti in oglinda?