De prost gust
Vorba din batrani spune ca „gusturile nu se discuta”. Preferintele personale sunt atat de subiective si atat de diverse, incat – teoretic! – nu ar trebui sa fie atinse de „bine” sau de „rau”, de „frumos” sau „urat”.
In mod paradoxal, unele dintre cele mai frecvente intrebari din interviurile despre activitatea mea de stilist personal sunt legate de „greselile de stil”, „greselile de gust”, acele „fashion faux pas” de care e bine sa ne tinem departe. Enumar, atunci, incalcari ale bunului gust, exemplific cu asocieri delicate de culori, vorbesc despre alaturari de stiluri care nu se armonizeaza…
Pe unele dintre ele le stiti si voi: sosete albe in pantofi de culoare inchisa, adidasi albi la orice fel de tinuta urbana, un training stramt din velur roz asortat cu un ruj roz sidefat, taioare demodate cu fuste mini pana la jumatatea coapsei, gentile fake…
Dar dincolo de exemplele evidente, cine poate spune ce este „de prost gust”?
In fotografiile acestea facute de Vanessa Jackman, Miroslava Duma imi pare fantastic de creativa, model de inspiratie si exuberanta. Sunt sigura ca unele dintre voi sunteti de acord cu mine, in timp ce altele vor gasi look-ul ei exagerat. Sosete de lana verzi in sandale? Si ce e cu caciula aia pe cap?
Greselile de gust sunt subiective. Cele facute sau observate de vecinele noastre nu sunt cele pe care le facem sau pe care le observam noi, si invers.
Este o chestiune de personalitate: cine face greseala si cum este aceasta afisata. Fiecare dintre noi risca sa fie, intr-o zi, faux pas-ul cuiva.
In ceea ce ma priveste, pantalonii fluorescenti cu textura de tapiserie imi provoaca conjunctivita, mai ales daca sunt asociati cu o bluza colorata si multi-imprimata. Dar sunt sigura ca femeile care imbraca astfel de combinatii vestimentare nu isi pun problema in astfel de termeni: „retina cui o violez? pe cine deranjez?” In schimb, pot pune pariu ca ele se amuza si se simt bine in aceste haine, iar probatul sau crearea unui outfit in fiecare dimineata sunt similare unei productii TV sau unui spectacol de circ: un show colorat, haotic, plin de viata si hohote de ras.
Greselile de gust curg natural, apar degajate, sunt amuzante – ca niste gafe! Aparute drept urmare a unui calcul laborios, a crearii rationale a unei combinatii vestimentare, isi pierd sarmul. Devin penibile, mai ales cand se incearca contrariul.
Pentru voi ce este prostul gust? Unde incep greselile de stil?
Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!
Surse foto: www.topshop.com, www.vanessajackman.blogspot.com
„E mai bine să-ţi şlefuieşti simţul artistic făcând greşeli şi căzând în ridicol decât să nu încerci deloc” Dar totul are o limita.
Perfect de acord cu tine, dar de ce sa ti se impuna din afara limitele? 🙂 Cred ca pentru unele persoane, chiar si cei cu mult simt artistic, boemii, excentricii, extravagantii par sa se imbrace de prost gust…
Depinde cat de empatici suntem.
Pentru mine de prost gust sunt materialele de calitate indoielnica. De exemplu daca vad la cineva o alaturare de bun gust a culorilor, imprimeurilor etc, iar de aproape observ proasta calitatea a hainelor „mi se cam taie” 😀
O pereche de fese in colanti, neacoperite de piesa din partea superioara. Mi se pare ca si cum as iesi in „strampi” din casa :D.
O tinuta toata numai denim/velur/carouri/roz etc. Sa onorezi invitatia in casa cuiva intr-un cstum de sport: mi-a dat impresia ca, de la sala, direct la mine, fara sa mai treaca pe sub dus :D.
Piese prea stramte pe trupuri prea generoase. Talia fff joasa la pantaloni, de lasa la vedere zone aproape intime. Machiaj dramatic (bun de punere in scena a unei tragedii) purtat in parc, la locul de joaca pentru copii.
sosetele cu sandale..pur si simplu nu inteleg trendu. este inestetic, mori de cald…in plus n-am auzit nici un tip ca asta ar fi sexy. 🙂
Cred ca merita cateodata sa risti.
Cred ca cea mai mare greseala de stil pe care o poate face cineva e sa poarte haine de dimensiuni gresite. Haine cu umeri lasati, sau burta iesind din pantaloni, sau fuste prea scurte pentru birou…
Restul, e poveste! Ma bucur ca ai ales acea poza a Mirei pentru ca este un exemplu perfect de risc asumat. Oare daca o persoana oarecare se imbraca asa, o mai dadeai ca exemplu?
Eu cred ca nu, ba chiar o dadadeai la „asa nu”.
Cred totusi ca exemplele date de tine nu se mai aplica de mult la femeile din Romania, dar le gasesti din belsug prin USA.
julie, daca o persoana oarecare s-ar imbraca cu la fel de mult curaj ca Miroslava, cu atat mai mult as oferi-o drept exemplu! 🙂 Daca mi-ai mai citit blogul, sper din tot sufletul ca ai observat ca nu pledez pentru stil uniform, pentru cookie cutters, ci din contra: pentru iindividualitate, creativitate proprie, pentru a iesi din tiparele impuse de altii. Cat despre exemple, le-am dat pentru ca eu inca ma lovesc de unele dintre ele (poate trainingul nu e intotdeauna roz…:-). iar una dintre cele mai frecvente de la noi este „asortarea cu iubitul”,!
Eu cred ca „Prost gust” tine de perceptia fiecaruia si de gusturile fiecaruia, dar in general sunt unele lucruri pe care nimeni nu le agreaza un exemplu ar fi vestimentatia din prima imagine. 🙂