Anorexie sau vanitate?

smallanorexia.png

Te socheaza trasaturile scheletice? Pometii ososi? Buzele uscate, arse si ochii lipsiti de viata? Intr-un mod care, paradoxal, a ajuns normal, ar trebui ca aceasta imagine sa iti fie deja familiara.

Ar fi trebuit sa recunosti fotografia, pentru ca a facut inconjurul lumii la sfarsitul lui septembrie, in timpul saptamanii modei de la Milano. Este vorba de o parte dintr-o campanie publicitara, in care imaginea principala este cea a unei tinere actrite anorexice, de origine franceza, Isabelle Caro. Campania realizata de foarte-cunoscutul fotograf italian Olivero Toscani este pentru cvasi-necunoscuta marca italiana Nolita. Sau cel putin asa a fost considerata pana acum marca, cand a devenit faimoasa datorita acestei reclame.

Caro are numai 26 de ani si este anorexica de la varsta de 13. In prezent cantareste numai 30 kg, la o inaltime de 1.67m. De fapt, imaginea explicita a bolii ei este ceea ce ii socheaza pe cei mai multi.

fullfront.png

Brandul Nolita – care apartine firmei Flash & Partners – a dorit aceasta imagine pentru a descrie “o maladie care in majoritatea cazurilor este cauzata de stereotipurile impuse femeilor de lumea modei.” Fotograful, Toscani, este de parere ca „este interesant ca, pana la urma, o firma de moda a inteles importanta problemei si, constienta fiind de aceasta, a avut curajul de a-si asuma riscul pe care il implica o astfel de campanie.”

Se pare ca, din septembrie incoace, campania a dat nastere unei adevarate furtuni de controverse – de la bloggeri, la jurnalisti de moda si designeri. Multi pun aceasta pe seama recentelor discutii despre noile standarde (de greutate, de index corporal etc) impuse manechinelor, altii o vad numai prin prisma factorului de soc. Anumite tari – Franta si Statele Unite – au interzis reclama cu desavarsire.

Asa ca, mare supriza cand revista franceza Photo i-a dedicat lui Caro si campaniei un pictorial de 6 pagini (!!!), in care apar si fotografii nepublicate anterior. Daca ar fi sa dam crezare zvonurilor, Caro nu a vrut sa fie fotografiata cand se suia pe cantar pentru ca ii era teama ca ar fi aratat prea multe kilograme (what?), si nici nu ar mai fi mancat o masa normala, completa, in ultimii 13 ani. Intr-o zi obisnuita, regimul ei consta din lapte degresat si piureuri pentru bebelusi.

Articolul despre Caro, care include fotografii si un interviu, este socant. Ba mai mult, senzatia mea este ca daca citesti printre randuri, iti poate ridica intrebari cu privire la adevaratul motiv pentru care actrita a acceptat sa participe in aceasta campanie. Este constienta de faptul ca este bolnava si vrea totusi sa educe tinerele fete, sa le serveasca drept exemplu pentru „asa nu”? Sau mai curand se foloseste de aceasta ocazie, pentru a duce relatia cu propria imagine si corpul sau la un alt nivel? Intr-un fel pervers, isi doreste sa fie vazuta si cunoscuta ca o ciudatenie a naturii, poate in slujba modei ?

Poate o asemenea campanie sa fie cu adevarat eficienta? (Si nu ma refer aici la notorietatea marcii Nolita, pentru ca este evident ca brandul a avut numai de castigat – deocamdata.) Vorbim aici despre un portret facut unei tinere femei anorexice, care este in mod evident bolnava, fizic si psihic. Cum poate o firma de imbracaminte sa pretinda ca avertizeaza tinerele cu privire la o boala legata de perceptia asupra corpului, cand de fapt capitalizeaza pe urma unei femei care, scuzata-mi fie rautatea, si-a obtinut cele 15 minute de celebritate prin auto-infometare?

Oricat de mult potential educational ar avea campania, impresia mea e ca nu va face decat rau. Fetele care vor intelege corect mesajul vor fi putine. Restul vor decripta campania astfel: cu cat slabesti mai mult, cu atat exista mai multe sanse sa apari pe un billboard. Cu cat mai putine kilograme, cu atat mai mari sansele de succes/ celebritate.

Dati jos afisele cu Caro, mi se face rau numai cand o privesc !

Voi ce parere aveti?

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

Comentarii despre acest post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.