Coperti care n-au mai fost publicate

ELLE este una dintre revistele pe care le citesc cu mare placere, fara sa ii fiu fidela, in mod special. Uneori cumpar editia noastra, alteori inclin catre cea frantuzeasca. La fel ca si Marie Claire, continutul nu se axeaza exclusiv pe moda – ceea ce pentru mine este o gura de aer proaspat – , este bransat in egala masura la social, la cultural, la o lume mult mai mare si mai frumoasa decat cea a modei.

Coperti ELLE

Zilele trecute, dupa ce am vazut American Hustle, mi-am pierdut o ora cautand sau recitind articole despre moda anilor ’70, deceniul meu preferat: cum se imbracau femeile, care erau canoanele de frumusete, cum aratau revistele de moda si copertile lor intr-o perioada de emancipare si feminism, cine aparea pe copertile revistelor, care era contextul si stilul editorial?

Asa am descoperit un articol, scris in 1977 despre sapte coperti ELLE care nu au fost niciodata tiparite si nu au ajuns niciodata la un chiosc de ziare. Motivul invocat de Christine Legrand: pentru vremea respectiva erau socante, chiar extravagante pentru o revista mainstream, iar in cazul unora dintre ele chiar le detaliaza si argumenteaza. Revista a decis totusi sa le transforme in subiect de articol, le veti descoperi mai jos.

Tema primei coperti este frumusetea exterioara, cameleonica, pentru care francezii au o anume denumire – la beauté coquillage. Directorul de creatie responsabil cu vizualul copertii a incercat sa isi imagineze aceeasi fizionomie pe copertile ELLE, Vogue si Marie Claire. Trei coperti la pret de una, trei tipologii diferite de frumusete desi este aceeasi femeie, trei mesaje diferite si trei tipuri diferite de comunicare. Motivul refuzului copertii: nu transmite suficient de bine continutul editorial.

O a doua coperta este incredibil de moderna si trateaza o tema ciclica in moda: androginia. Motivul refuzului copertii: ministerul sanatatii se impotrivea (desi nu interzicea inca!) tiparirii pe prima coperta a marilor reviste a unor imagini in care sa apara tigari sau persoane care fumeaza. In schimb, era inca permisa publicarea de reclamea brandurilor de tigarete in orice revista.

Cea de-a treia coperta subliniaza ideea de diversitate feminina. Dedicata rochiilor-chemise, „piesa vestimentara esentiala pentru vara, pentru orice femeie, inalta sau scunda”, coperta era menita sa socheze datorita diferentei de aproape 30 cm intre cele doua manechine.

Cea de-a patra coperta ilustreaza moda Pierrot – care nu are nimic de-a face cu look-ul alb-negru, ci cu gulerul imens din tulle imprumutat din costumul de arlechin. Ei bine, coperta nu a putut fi publicata din cauza danturii manechinei, „defect descoperit in ultimul moment de catre fotograf!”  Adica nu existau modalitati de a retusa o fotografie?

Cea de-a cincea coperta nu a fost cu adevarat creata spre a fi publicata. Nuditatea pe prima coperta a unei reviste mainstream, in anii ’70, era de neconceput. In schimb, pentru ELLE, a fost „o modalitate inteligenta si plina de umor de a ilustra doua dintre trendurile principale unei veri”.

Cea de-a sasea coperta a fost realizata in fata cladirii Le Manhattan. Menita sa prezinte culoarea-vedeta a iernii ’76, rosul, nu a primit girul editorului-sef deoarece „silueta manechinei parea mai curand minuscula, ca o furnica, in loc de futurista, cum se dorea.”

Ultima coperta a plecat de la o idee a stilistei Emmanuelle Khahn – putin cunoscuta la noi, dar in Franta este considerata una dintre cele mai bune stiliste ale anilor ’70. La final, coperta nu a fost tiparita, fiind considerata ca promovand prea fatis numele unor branduri. Ahem, aviz editorilor nostri de azi.

Voua cum vi se pare copertile revistelor de moda astazi? Va inspira, va plictisesc, vi se par repetitive sau creative? Cumparati vreodata o revista pentru ca aspectul copertii va „spune” ceva despre calitatea continutului?

Fotografii: pinterest.com, elle.fr, lexpress.fr

Inscrie-te la newsletterul nostru si vei fi prima care primeste idei de tinute si recomandari de shopping, afla despre concursurile cu premii si citeste articolele de pe Style Diary!

Irina Markovits

Sunt creator de imagine, consultant de stil, jurnalist de moda si personal shopper. In ADN-ul meu se amesteca rafturile de carti cu umerasele de haine: asta e motivul pentru care biroul imi e plin de carti, reviste, haine colorate si pantofi splendizi. Prin Style Diary si munca de stilist personal transmit femeilor doua principii in care cred: stilul - la fel ca mersul pe bicicleta sau pe tocuri - este o aptitudine care se invata, prin exercitiu, cu perseverenta si urmand cateva reguli logice si de bun-simt, iar a te sti frumoasa si cu stil nu au nimic de-a face cu tendintele, cifrele de pe cantar sau din buletin, cantitatea hainelor din dulap sau pretul. Mai cred in puterea de transformare a hainelor si, mai presus de orice, ca o femeie frumoasa este neaparat educata, inteligenta si cu un interior bogat.

Postari asemanatoare

3 comentarii la acest post

  1. 1
    lili says:

    sincer, coperta nu ma determina sa cumpar revista….adica nu-mi da niciun indiciu despre calitatea continutului; mi se par mult prea extravagante, de multe ori imposibil de purtat ceva si…..asa cum spuneai si tu o metoda de a promova branduri….si nu numai coperta, sa fim seriosi….intreaga revista este o promovare a brandurilor, rar mai gasesti cate un articol demn de a fi luat in seama; practic, dintr-o revista intreaga nu stiu daca citesc 5-6 articole….cam aici s-a ajuns!

  2. 2
    Lavi says:

    Elle Romania mi se pare o gluma trista pe langa celelalte. Aproape tot la doua numere e Andreea Raicu pe coperta, plictisitor si jignitor pentru ce se vrea a fi o revista de moda. Eu nu cumpar decat Harper’s Bazaar si daca reusesc imi iau reviste de afara.

  3. 3
    Natalia says:

    Copertile revistelor le gasesc artificiale. Exagerat de prelucrate. Nu mai au nicio legatura cu realitatea, nu inspira in niciun fel, nu te regasesti in ele. Ce sa fac cu o revista in care absolut toate personajele din fotografii sunt perfecte?
    Ma uitam intr-o seara la emisiunea „Helen et les animaux” – pe TV5. Ce natural, firesc era totul. Culorile, vocea, personajele, peisajele, o placere sa urmaresti. Cum ajungi pe canalele noastre, totul este strident, zgomotos, fortat. Ca si in reviste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.