Al cincilea personaj

Sex and The City: The Movie a avut ieri avanpremiera in Bucuresti (la surprinzator de scurt timp dupa Londra sau New York). In mod nesurprinzator insa, subiectele de conversatie din jurul filmului nu au nimic de a face cu intriga sau personajele lung-metrajului. Fanii vor doar sa vada cu ce sunt imbracate personajele, incercand sa ghiceasca numele de designeri si trendurile pe care filmul le va lansa.

In SATC: The Movie exista un cincilea personaj – tinutele purtate de Carrie Bradshaw si trioul prietenelor ei, Charlotte York Goldenblatt, Miranda Hobbes si Samantha Jones. Daca ar fi sa dam crezare spuselor Patriciei Field si Sarah Jessicai Parker, conturarea acestui personaj a necesitat „strategie, fineturi si negocieri”.

Actiunea filmului are loc la sfarsitul unei frumoase primaveri, iar obstacolul principal in prezentarea tipicelor tinutelor cutting-edge a fost planificarea productiei filmului. Regizorul si producatorul filmului, Michael King, a inceput filmarile pe starzile Manhattanului in septembrie 2007, cu foarte putin timp inaintea lansarii colectiilor primavara-vara 2008 pret-a-porter de la Milano si Paris. Field a imprumutat multe dintre tinutele personajelor feminine din renumite ateliere couture, selectand o serie de articole spectaculoase. Acestea urmau sa isi faca debutul pe podiumuri si erau recuperate de pe platourile de filmare in nano-secunda in care King striga „Cut!” Intr-un interviu, Parker spunea: „Aveam hainele pentru vreo patru ore, sa spunem, iar apoi cineva de la Yves Saint Laurent se infiinta langa mine si ma dezbraca, pentru ca sa le ia inapoi.”

Sarah Jessica Parker, unul dintre cei sapte producatori asociati ai filmului, stie ca lung-metrajul SATC nu ar insemna nimic fara stilul specific creat de Patricia Field in timpul serialului. Desi intriga filmului, care se invartea in jurul relatiilor tumultoase ale lui Carrie si ale prietenelor ei, ii tinea pe fani in priza, la fel de multa dependenta au creat si imaginile ei plimbandu-se pe Madison Avenue si Lower Broadway in tinutele ei uptown luxe (sandale Manolo Blahnik, pantofi Miu Miu, salopete Jean Paul Gaultier, genti Fendi, rochii Chanel Couture si vintage Halston, Givenchy, etc) sau downtown cool (colanti trei-sferturi Nike, topuri Tuleh si accesorii anonime, cum este lantisorul cu numele ei).

Pretutindeni in lume, haine si accesorii asemanatoare se vindeau ca painea calda. Admiratoarele care doreau sa copieze look-ul lui Carrie puteau face asta cu usurinta, mai ales dupa ce HBO a postat pe siteul oficial descrierile tinutelor, cu tot cu denumirile designerilor. La finalul serialului in 2004, dupa 94 de episoade, brandurile favorite ale lui Carrie – printre care sandalele Jimmy Choo si Dolce&Gabbana – erau pe buzele tuturor, iar Sarah Jessica Parker – pe care WWD a canonizat-o ca „Sfanta accesoriilor” – a facut milioane dupa lansarea propriei colectii Bitten si a parfumului Lovely.

Intre timp, talentul unic al Patriciei Field, ajutat de coama ei de par rosu intens, a transformat-o in cea mai cunoscuta garderobiera de la Hollywood. Ulterior, stilista azi in varsta de 66 ani (care este si proprietara unui boutique care ii poarta numele, in Manhattan), a mai costumat personajele a trei filme bine primite de public: The Devil Wears Prada, Ugly Betty (varianta americana, desigur) si Cashmere Mafia.

De cate ori este intervievata, Field declara ca nu se astepta sa castige Oscarul pentru cele mai bune costume in 2007 – a fost nominalizata pentru Diavolul…. – dar astazi priveste cursa dintr-o perspectiva pozitiva. Inaintea acestei nominalizari, munca costumierilor – cei care, la fel ca ea, imbina cu maiestrie haine cumparate in boutique-uri necunoscute, cu altele vintage si cu creatii de designer – fusese dispretuita si comparata negativ cu efortul celor care „creeaza” garderobe pornind de la zero. „Lumea s-a blocat in ideea ca trebuie sa faci haine”, spune Field despre felul in care industria filmului vede aceasta munca. „Dar eu particip la filme contemporane, iar acestea necesita imbracaminte moderna. Am o selectie din fiecare mare designer.” Pentru dezvoltarea unor relatii cu designeri internationali, Field a rafinat arta aliantelor dintre industria modei si cinematografie care, de la inceputurile sale, s-a dovedit la fel de volatila ca cea dintre Carrie si Mr. Big.

Pentru actritele filmelor mute, purtarea unor tinute opulente a fost nascuta din dorinta de a imbunatati niste conditii de lucru altfel rudimentare. In 1908, Mary Pickford a facut o scena in prima zi de filmare la studiourile lui DW Griffith. Trimisa la departamentul de costume, actrita a fost oripilata sa descopere ca acest lucru inseamna sa cotrobaie printr-un munte de haine vechi, depozitate intr-o pivnita umeda si intunecoasa. In anii ’20, aflata la apogeul carierei sale actoricesti, Pickford calatorea frecvent la Paris, unde isi cumpara cele mai ornamentate si mai romantice rochii din atelierul lui Jeanne Lanvin din rue du Faubourg Saint-Honore. Pickford a fost, astfel, prima celebritate care a inteles ca sprijinul vizual oferit de ea, prin purtarea rochiilor Lanvin, oferea creatoarei acesteia reclama si profit. In schimbul rochiilor gratuitem Pickford o lauda pe Lanvin intr-o editie din 1924 din Vogue, spunand: „Paris, Lanvin! Deux noms que j’aime…”

In anii ’30, fiecare studio – Paramount, MGM, Warner Bros – avea mari departamente de costume, prezidate de foarte talentati designer. La Paramount, Travis Banton crea tinute din cele mai fine materiale, printre care tweeduri de la Linton (producatorul folosit de Chanel) sau paiete si margele aduse de acelasi furnizor folosit de Elsa Schiaparelli.

Hollywoodul a devenit apoi o capitala a modei, pe masura ce marile studiouri reproduceau variatiuni la preturi rezonabile ale costumelor produse pentru diverse filme. La randul lor, acestea deveneau best-seller-uri in magazinele in care se vindeau. Cele mai bine vandute au fost o rochie alba creata in 1932 de Adrian Gilbert pentru Joan Crawford in „Letty Lynton”, rochiile inspirate de tinutele antebelice ale lui Vivien Leigh in „Pe aripile vantului” in 1939 si o rochie creata de Edith Head pentru Elizabeth Taylor in „Un loc sub soare”, din 1951.

In 1967, tinutele create de Theodora van Runkle pentru Faye Dunaway in Bonnie si Clyde au lansat moda fustelor midi, pana la jumatatea gambei. Mai tarziu, Dunaway a declarat ca fusta micro-mini a fost lansata in moda in 1969, cand ea a imbracat o asemenea creatie pentru personajul Vicki Anderson pe care il juca in „Afacerea Thomas Crown”. Mai tarziu, la mijlocul anilor ’90, Tom Ford inca se inspira din stilul Mod pentru colectiile sale de la Dolce&Gabbana si Gucci.

Colectia pret-a-porter a lui John Galliano pentru Dior, pentru sezonul de primavara-vara 2008, a fost un omagiu adus Marlenei Dietrich. A redesenat smockingurile elegante create de Travis Benton pentru o succesiune de filme din anii ’30, in care actrita a demonstrat admiratoarelor ei ca pantalonii puteau fi la fel de eleganti ca o rochie. Dar colectia lui Galliano – care include si costume barbatesti cu dungi pinstripe si halate luxoase cu imprimeu de leopard, doua din tinutele preferate ale Marlenei – au omagiat si o legatura care a marcat stilul hollywoodian. Recunoscand talentul lui Dior la lansarea colectiei New Look din 1947, Dietrich a insistat ca designerul sa devina costumierul ei pentru thriller-ul lui Hitchcock din 1950, Stage Fright. Producatorul filmului, Jack Warner, a putut fi convins abia dupa un ultimatum dat de diva: „Fara Dior, nu o ai nici pe Dietrich!” Colaborarea a facilitat intrarea lui Dior in lumea filmului, acesta devenit primul couturier care a castigat o nominalizare la Oscar.

Doi ani mai tarziu, in timpul productiei filmului Sabrina, Edith Head este in prag de demisie cand afla de la regizorul Billy Wilder ca rolul ei era doar de a imbraca actorii secundari si de a crea numai doua tinute pentru Audrey Hepburn. In timpul unei calatorii la Paris, Hepburn se imprietenise cu Hubert de Givenchy si hotarase ca creatiile lui ii vor defini cel mai bine stilul si eleganta – asa cum a mai facut-o in inca sase filme.

In 1977, costumiera Ruth Morley aproape ca l-a adus in judecata pe Ralph Lauren, dupa ce tinutele urban-casual create pentru Diane Keaton in Annie Hall au devenit un fenomen stilistic. In ciuda contributiei sale minore la film (actrita a purtat un singur sacou Ralph Lauren in film), designerul a fost cel despre care ziarele scriau ca este in spatele intregii productiei de costume a filmului. Acelasi lucru s-a intamplat mai tarziu cu filmul lui Brian de Palma, „The Untouchables”, pentru a carui tinute a fost creditat Giorgio Armani, si nu costumiera Marylin Vance.

In ceea ce priveste noul SATC, Manolo Blahnik spunea intr-un interviu ca se „bucura ca s-a terminat – devenise prea mult.” Reclama cvasi-permanenta a vandut milioane de sandale si pantofi Blahnik. Cu toate acestea, grupurile de femei care vizitau in mod regulat magazinul de pe Madison Avenue pentru a vedea „pantofii lui Carrie” devenisera suparatoare pentru designer si daunau aerului de exclusivitate al boutique-

ului. Pentru SATC: The Movie, Blahnik tot a pus piciorul in prag si a reusit sa isi mai incalte o data personajul new-yorkez. Totusi, la fel ca directorii de la Christian Dior, Jimmy Choo si Balenciaga, Blahnik a fost obligat sa semneze un acord de confidentialitate, prin care se obliga sa nu dezvaluie publicului articolele cu care a contribuit la productia filmului.

Dar se pare ca acest lucru nu a fost suficient. Inca de la inceputul filmarilor, blogurile de moda au fost inundate de fotografii neoficiale ale tinutelor imortalizate in film, alaturi de comentarii si referinte la diverse case de moda. Creatorul unei genti de forma turnului Eiffel care a aparut intr-o secventa declara pentru NY Daily News: „Am vandut toate exemplarele la o ora dupa ce fotografia respectiva a fost postata online.”

Pentru personajele principale din SATC, Field obisnuia sa creeze 50 de tinute pentru fiecare episod. De aceasta data, stilista a reusit performanta de a pune la punct un total de 80 de tinute doar pentru incarnarea jurnalistei new-yorkeze. Numarul tinutelor eclipseaza decadenta si dimensiunea garderobelor purtate de catre cele mai legendare figuri ale Hollywood-ului. Pana nu il vedeti, suspansul care inconjoara moda din SATC ramane intact. Si nu doar atat – poate ca filmul va lansa un nou model pentru relatia dintre moda si Hollywood.