Evan Rachel Wood si triumful costumului smoking

Acum cateva seri, la decernarea premiilor Golden Globes, intr-un ocean de paiete, aplicatii florale, tulle si matasuri, Evan Rachel Wood (o stiti din Westworld, cu siguranta!) a pasit pe covorul rosu intr-un costum smiking cu pantaloni Altuzzara si o spectaculoasa bluza alba, cu o imensa funda-lavaliera. „Este a treia mea nominalizare si am participat la Golden Globes de sase ori, iar de fiecare data am purtat rochii de seara. Iubesc rochiile, nu intentionez sa fac un gest de fronda, insa mi-am dorit ca tinerele fete si femeile (care ma urmaresc) sa stie ca (purtarea lor) nu este o obligatie; nu ai de ce sa porti rochie daca nu asta iti doresti, poti fi tu insati, pentru ca esti mai mult decat o rochie”, a declarat ea unui jurnalist.

Tinuta ei a fost o gura de aer proaspat intr-un eveniment altfel stagnant. Covorul rosu a devenit un adevarat business, un ritual hiperbolizat de industria modei si augmentat in media, un adevarat fenomen mercantil. E adevarat ca pare dificil de criticat: la o privire superficiala, genul acesta de evenimente pot parea amuzante, colorate; cui nu ii place sa priveasca oameni splendizi imbracati in haine de vis? Nu intentionez sa stric bucuria fanilor sau criticilor, dar pentru mine e evident cat de departe au ajuns lucrurile.

Traditia dicteaza ca, la astfel de ceremonii, barbatii sa poarte costume elegante de culoare inchisa, astfel incat femeile – la fel ca papusile pe un raft – devin o simpla aliniere de rochii frumoase si o parada de lux. Printre cei care apar pe covorul rosu sunt multi care au visat sa devina celebri, glam, mereu fotografiati; acestia se afla in elementul lor. Dar mai sunt si cei care si-au dorit doar sa joace, sa isi valorifice talentul – iar acestia sunt fortati astazi sa fie simple umerase. Tinutele lor sunt atat de formulaice, atat de similare – puteti face deosebirea dintre un tuxedo si altul? vedeti si altceva in afara rochiilor lungi si colorate? – incat e aproape imposibil sa ne aducem aminte cum stateau lucrurile inainte de aparitia stilistilor pentru celebritati. Momentele de autenticitate stilistica, de expresie personala, de spontaneitate sunt rare; gafele si excentricitatile sunt cele care tin prima pagina.

Tinandu-le apararea, e lucru bine stiut ca actorii sunt obligati contractual sa participe la aceste evenimente si sa imbrace tinute, bijuterii, accesorii create de anumite case de moda. Totul are legatura cu viitorul carierei lor. Pana si Lena Dunham, care militeaza permanent pentru promovarea imaginii femeilor cu siluete normale nu de super-modele, a acceptat sa faca parte din acest mediatic la inceputul carierei ei. Dar a facut-o in stilul ei: expunandu-si tatuajele cu orice ocazie sau imbracand rochia galbena a lui Zac Posen. La fel ca Evan, Lena incalca conventiile; in mod similar, tot la Golden Globes, alte doua actrite (Octavia Spencer si Kathryn Hahn) au preferat sa se indeparteze de imaginea de printesa Disney. Amandoua au purtat costume cu pantaloni. Sa nu o uitam nici pe Jenny Beaven, care si-a ridicat Oscarul de anul trecut pentru costumele din Mad Max, imbracata in cele mai casual haine cu putinta, sau pe Patricia Arquette, care s-a amuzat anul trecut de intrebarile unei jurnaliste despre manichiura ei.

Ce observ eu nu are legatura cu coborarea de pe piedestal a rochiilor de seara, ci cu simpla reintroducere a unui element de individualizare. Toate rochiile purtate la Golden Globes au fost uimitoare, stralucitoare, splendid construite, dar cat de fain ar fi daca aceste femei si-ar exprima mai autentic alegerile vestimentare, in loc doar de a decide intre Gucci sau Prada? Cat de fain ar fi sa le auzim spunand: „Astazi nu ma intereseaza ca voi fi judecata de privirile publicului, nu am chef sa imi manipulez corpul cu lenjerie modelatoare si nici sa fiu afis pentru vreun brand! Azi nu-mi pasa daca si cui ii place ce am imbracat. Am chef sa port ce vreau eu, lasati-ma sa fiu eu.”

Fotografii: google.com