Ecuatii vestimentare insolite – sau ce inseamna explorarea stilistica

In materie de stil, foarte mult din evolutia proprie tine de experimentare, de indrazneala, de receptivitatea fata de nou, schimbare, risc.

Astfel, sunt lasate deoparte principiile pe care vi le-as putea expune eu din perspectiva „tehnica” a unui stilist („silueta iti va echilibrata de croiala X, lungimea Y, accesoriul Z”), la fel cum merita ignorate regulile stricte transmise generational („pe vremea mea, nu se purta dantela cu camasa in carouri, iar eu stiu sa ma imbrac, cand eram tanara mi se spunea ca sunt bine imbracata!”), parerile binevoitoare ale unei colege („esti cam plinuta sa porti pantaloni scurti, nu crezi?”) sau ale partenerului de viata („rochia asta e prea decoltata pentru o femeie casatorita!”)

Instinctul propriu, exersarea permanenta a memoriei voastre vizuale, elaborarea propriei definitii a „bunului gust” se dovedesc a fi eliberatoare si, deseori, resorturi de crestere plenara mai mult decat conformarea la un set de reguli referitoare la garderoba.

Indiferent ca ne place sau nu estetica creatiilor lui Demna Gvasalia sau Alessandro Michele, merita sa apreciem cum in ultimii ani, cei doi designeri au transformat complet – nu, distrus si reconstruit! – ideile pe care le aveam despre do’s and don’ts in moda.

Propunand in cadrul colectiilor lor siluete excentrice si maximaliste, creatii destinate genurilor fluide si mai ales detalii bizare (pui de dragon, capete retezate de la gat, cagule, papuci Crocs cu platforma de 15 cm, jeansi cu fermoar intre fesieri), cei doi designeri ne incita sa alaturam elemente a caror asociere ar face-o pe matusa Aglaia sa se sufoce de stupoare, sa revedem ceea ce credeam ca e permis in materie de coduri vestimentare, sa facem propriile alegeri vestimentare in defavoarea celor impuse de o revista, o vitrina, un feed de social media.

Usor de zis, greu de facut…

Ideea nu este sa ne fortam sa parem non-conformiste, si in niciun caz a le copia propunerile estetice, ci de a imprumuta din forta insolentei lor pentru a ne urma propriile impulsuri creative, de a da curs chiar si celor mai improbabile combinatii stilistice – atata vreme cat noua ne plac! La momentul in care repere recunoscute de stil sunt Sophie Fontanel, Leandra Medine, Charlotte Groeneveld, Soraya Bakhtiar, Alyson Walsh, Patti Gibbons, Lyn Slater, Taylor Tomasi Hill, Julia Sarr-Jamois, Giovanna Bataglia, Sarah Harris samd, inseamna ca ne putem permite sa facem din stilul vestimentar propriu un teren de joaca, in care doar noi evaluam pertinenta propriei tinute.

Cum in cotidian putine dintre noi au libertatea de a se imbraca exact cum si-ar dori (contextul profesional, de pilda, ne limiteaza marja de manevra stilistica), nimic nu ne impiedica sa ne condimentam tinutele zilnice cu doze minuscule de risc.

Cum ar fi, de exemplu, sa prindem o brosa roccoco cumparata dintr-un magazin de antichitati de un pulover tricotat gros de la Zara. Sa lasam sa se vada gulerul inalt din dantela al unei bluze victoriene de sub cel al unei helanci negre, asortate cu jeansi tigareta. Sa ne incingem talia cu un brau traditional romanesc, purtat peste o rochie-camasa moderna. Sa alegem o camasa cu trei masuri mai mare, pentru ca abia atunci materialul are o cadere maiestuoasa. Sa indraznim sa alaturam doua imprimeuri complet diferite: unul floral si unul tip „tapiteria bunicii”, un animal print si unul cu hexagoane multicolore…

Incercam prima data intr-un weekend. Inca o data, in cateva seri la rand, acasa. In sfarsit, ne facem curaj si le purtam de dimineata pana seara, in plina saptamana. Cu timpul, nu vom mai gasi niciun motiv sa ne infranam dorintele si sugestiile stilistice care susura in interiorul nostru.

Si ce daca cutezam sa ignoram toate regulile cromaticii?
Si ce daca cei de langa noi se stramba dispretuitor?
Si ce daca peste cateva saptamani realizam, vazand o fotografie de-a noastra, ca asocierea de fusta clos in carouri-ie moldoveneasca-saboti suedezi din lemn nu a fost cea mai buna idee?

Obiectivul este sa ne eliberam de zona de confort, sa descoperim ce ne-am interzis sa testam stilistic, sa scoatem la lumina zonele „de umbra” si necunoscut ale garderobei proprii.

Ce ne impiedica, de fapt, sa purtam o haina larga cu o alta si mai larga? Sa asortam maronul cu negru? Sa imbracam furoul vintage in locul unei rochii de zi, pe sub o geaca din piele? Sa imbracam jeansii iubitului sau sacoul lui de costum?

Exact. In realitate nu ne impiedica nimic. Fiecare din aceste scurte preluari de putere le vom simti ca „lovituri de stat” la adresa rutinelor noastre stilistice. Ne vor cere respiratii adanci, poate chiar mini-sedinte de meditatie – atat pentru a ne calma nodurile din stomac, dar si pentru a vizualiza directia stilistica pe care o alegem. Ne vor cere ingaduinta fata de noi insine (adica opusul vocii si atitudinii auto-critice, deloc incurajatoare, cu care suntem obisnuite). Ne vor cere deschidere, curiozitate si o suta de incercari in fata oglinzii. Dar toate vor merita, stiti deja.

E suficient sa ne aducem aminte ca pana si conceptele de „bun gust” si „moda” evolueaza, o data cu trecerea anilor, pentru a ne simti total si complet eliberate…

Si nu in ultimul rand: va pot tine de mana virtual cand decideti sa va faceti curaj stilistic, va pot ghida spre crearea unor tinute expresive si creative, va pot invata, sfatui si incuraja fara a va critica. Asta inseamna 30 days of styling. Chiar daca in perioada asta stati acasa – sau, mai bine spus, tocmai pentru ca in perioada asta stati acasa si va puteti testa limitele garderobei si stilului propriu! Urmatoarea editie a programului incepe in 1 mai, inscrierile sunt deschise, scrieti-mi aici.