Fara tabu-uri: fetish fashion

Cu cateva luni in urma, revistele de moda faceau previziuni exaltate legate de reintoarcerea modei pentru femei adevarate. In magazine nu vom mai gasi doar rochite baby-doll, care fac pe oricine sa para ca e in drum spre „groapa cu nisip”. In schimb, vom avea partea de croieli care vor accentua „forma feminina”, designerii subliniind – in loc de a incerca sa mascheze – sanii, soldurile si posteriorul.

Intr-o oarecare masura, revistele au avut dreptate. Multe din creatiile pentru acest sezon fac din conturarea siluetei feminine un scop major. Dar cum moda e o industrie a extremelor, aceasta directie reinventata are mai putin de a face cu imbracamintea feminina si mai mult cu elemente preluate din fetisism si din vestimentatia S&M. Femeilor le mai lipsesc doar biciul si catusele. Ce era inainte tabu a devenit astazi, intr-un fel, un loc comun.

La Alexander McQueen, rochii delicate din matase sunt incinse de centuri atat de late incat par sa zdrobeasca coastele manechinelor, iar cele foarte structurate sunt mai curand armuri din piele. Givenchy merge un pas mai departe, cu pantaloni mulati din piele neagra si topuri decupate, care abia acopera sanii dar al caror guler inconjoara gatul, sugerand poate o metafora legata de sufocarea erotica.  Rochiile lui Herve Leger sunt mai putin bandage si mai mult bondage, iar tot ceea ce este foarte scurt si foarte stramt este acum la ordinea zilei.

Pantofii-platforma feminini ai sezoanelor trecute au fost inlocuiti de modele mai greoaie, impodobite la Rodarte cu tepi metalici (completate de colanti-plasa si manusi din piele), de sandale stralucitoare la Balmain, ale caror barete serpuiesc senzual pe glezne, de cureluse strans legate pe gambe si pulpe la Westwood si Iceberg, iar la Demeleumeester si Yves Saint Laurent se transforma in „custi” sexy dar incomode.

Sandalele romane par sa fii avut parte de o dieta de steroizi, transformandu-se in „super-gladiators” la Fendi, Roger Vivier, Gianvito Rossi si Jimmy Choo.  Iar cat despre tocuri, inaltimea de 15 cm nu mai este un motiv de surpriza, iar talpile-platforma ajung la grosimi neobisnuite la Just Cavalli, Gucci, Christopher Kane si Alexander Wang.

Gleznele si picioarele femeilor au devenit noile zone erogene ale modei, iar unele campanii publicitare urmeaza cu precadere acest filon. Unii designeri vorbesc despre un precedent politic. Christopher Bailey sugera, de pilda, intr-un interviu ca ne gasim intr-un moment in care „lumea simte nevoia ideii de protectie si armura”. Altii spun ca e vorba de exprimarea respectului pentru femei puternice – desi, in mod paradoxal, acest lucru se face prin imbracaminte ce te incorseteaza si tocuri periculos de inalte, care aproape te imobilizeaza.

Nu este prima oara ca designerii se inspira din imbracamintea si incaltamintea fetis. In anii ’70, Vivienne Westwood a fost una din suporterele acestui look, atitudine nesurprinzatoare din partea unei femei al carei boutique se numea Sex. In domeniul fotografiei, tot in anii ’70, Guy Bourdin si Helmut Newton au fost doi dintre cei mai influenti fotografi care au lasat tabuurile deoparte si au devenit celebri pentru scenele cu subtexte sado-masochiste. In primavara lui 2007, Dolce & Gabbana se aventurau in aceasta zona, trimitand pe podium o rochie-centura de castitate din metal, cu tot cu lacat!

Accentele S&M sunt percepute astazi ca fiind acceptabile, parasind zona rezervata consumului de nisa. Nimic nu mai este dubios, supra-saturatia ajuta ca ceea ce era rezervat budoarului sau noptii sa ajunga in strada, in plina zi, iar refuzul afisarii, in imbracaminte sau incaltaminte, a unor detalii vag sexuale ne poate etichetate drept excesiv de pudice.

Fotografii: nymag.com, style.com, glamour.com, rogervivier.com, jimmychoo.com, gianvitorossi.com