Q&A despre saptamanile modei (II)

Vin in completarea intrebarilor de zilele trecute cu inca cateva. Astept si comentariile voastre 🙂

1) Cat dureaza o prezentare de moda? Se servesc bauturi sau mancare? Este adevarat ca toate incep cu intaziere, sau mai exista si designeri punctuali? Exista fani care asteapta dupa prezentari si vaneaza autografe ale manechinelor sau designerilor?

O prezentare de moda poate dura oricat, de la 7-8 pana la 30-40 minute. Durata este in functie de cat de multe tinute sunt prezentate, dar si de „spectacolul” care deschide showul. Se intampla ca unele prezentari sa fie deschise de un film de scurt-metraj, de mini-concerte (ca la Marc Jacobs) sau de mini piese de teatru (cum se intampla la Imitation of Christ).

Se mai intampla sa se serveasca sampanie sau niste amuse-bouches, dar foarte rar.  Jurnalistii, buyerii si editorii pot merge si la 10 prezentari intr-o singura zi, ceea ce inseamna ca isi doresc sa intre si sa iasa cat mai rapid din acea locatie (in cele mai multe dintre ele este foarte cald, din cauza reflectoarelor si aglomeratiei). In plus, la prezentarile majore din saptamanile modei, se poate intampla ca intr-o locatie sa intre 1000 de oameni – ceea ce inseamna foarte multa sampanie!

Unele prezentari incep la timp, altele nu. Deseori, intarzierile se datoreaza timpului petrecut cu machiajul si coafura manechilor, care trebuie sa suporte un mini-makeover intre showuri, si mai putin grandomaniei designerilor.  In plus, in unele cazuri, manechinele si echipele de stilisti trebuie sa traverseze orasul pentru a se prezenta la showuri consecutive, asadar timpul se pierde si cu transportul lor.

Am auzit ca la unele prezentari exista fani care asteapta la intrarile in locatii. Acesti fani – studenti la fashion design sau tineri jurnalisti – asteapta mai curand sa le „pice” un bilet sau o invitatie din partea vreunui editor, si doresc sa vada spectacolul, nu designerul. Chiar am auzit de o traditie (poate e o legenda urbana, daca cine o poate confirma…) prin care unii editori de moda ofera un bilet celui mai bine imbracat fan (probabil celui/ celei care are cele mai multe sanse sa fie fotografiata de un fel de Scott Schuman). Iar alti fani chiar isi fac un titlu de onoare incercand sa se strecoare printre paznici, la prezentarile designerilor foarte faimosi.

2) Care este importanta acestor saptamani ale modei? Exista o ierarhie? De exemplu, este Parisul mai prestigios decat New Yorkul? Fiecare saptamana are alti participanti, difera atmosfera sau stilul?

Cele mai importante sau mai cunoscute saptamanile modei se organizeaza de doua ori pe an la Londra, Paris, Milano si New York, pentru colectii pret-a-porter/ ready-to-wear pentru moda masculina si feminina. In afara de acestea, mai exista evenimente similar – dar de mai mica anvergura – la Los Angeles, Sao Paulo, Miami, Tokio, Berlin. Designerii isi pot prezenta creatiile in numai unul din aceste orase, dar nu obligatoriu in tara de bastina. Unii designeri americani, cum este Rick Owens, prezinta la Paris, asa cum unii britanici – Stella McCartney, Alexander McQueen – prezinta la Paris.

Desi este adevarat ca fiecare oras are o alta conotatie – Milan este centrul comercial al modei, Parisul al inovatiei si originalitatii, in Londra prezinta designerii mai putin cunoscuti dar mai indrazneti, iar New Yorkul are intotdeauna colectii mai clasice, mai sport -, importanta relativa a fiecarui eveniment este dat de prestigiul designerilor participanti, dar si de membrii presei si de reprezentantii retailerilor aflati in public. Totusi, e important de retinut ca traficul comercial nu inseamna neaparat calitate sau creativitate.

 3) Ce face un stilist?

O prezentare de moda este de fapt o parada de tinute (sau, cum li se mai spune, „looks” sau „exists”). In multe cazuri, aceste tinute sunt puse la punct de un stilist. Ei joaca rolul unor consultanti, desi profunzimea impactului recomandarilor lor variaza de la designer la designer. De fapt, as zice ca rolul unui stilist indeplineste 2 functii. Pe de o parte, colaboreaza cu designerul pentru a combina diverse articole separate – bluze, sacouri, pantaloni, rochii, mantouri, accesorii, incaltaminte – astfel incat prezentarea lor sa exprime cel mai bine viziunea designerului pentru acel sezon. De asemenea, stilistul poate superviza procesul de casting, selecta tinutele manechinelor, recomanda idei pentru coafuri si machiaj sau ajuta la deciziile privitoare la ordinea aparitiilor tinutelor pe podium.

Asadar, gustul stilistului – cunostintele despre culoare, croieli si proportii, despre istoria modei si cultura strazii, ideile despre ce este modern si gustat de cunoscatori – poate influenta rezultatul final al prezentarii, intr-o masura similara cu cea a designerului.

Probabil ca o sa intrebi de ce are un designer nevoie de un stilist.  Un stilist bun e ca un editor. Poate, de pilda, selecta cele mai bune schite din teancurile de desene pe care designerul le iubeste in mod egal – doar toate sunt creatia lui! Poate ajuta la rafinarea unor idei brute sau poate pune in miscare o minte obosita. Hainele prezentate pe podium reprezinta, deseori, doar o parte din colectia disponibila in showroom. O linie poate avea 10 tipuri de pantaloni, fiecare model din 5 materiale diferite – asta inseamna 50 de pantaloni! – dar numai trei din acestia vor fi purtati de manechine.Pe scurt, colectiile pot avea sute de piese iar selectia acestora pentru prezentarea propriu-zisa – ceea ce pana la urma, se traduce prin expunerea lor in fata publicului larg, a fotografilor, a editorilor, a televiziunilor samd – nu este un lucru minor.

4) Care sunt cei mai cunoscuti critici de moda si editori? Designerii citesc recenziile referitoare la colectiile lor?

In marea lume internationala a modei, exista cativa critici cu adevarat influenti. Am sa ii mentionez pe cei care scriu in engleza: Suzy Menkes de la International Herald Tribune, Cathy Horyn de la New York Times, Bridget Foley de la Women’s Wear Daily, Hilary Alexander de la The Telegraph,  Robin Givhan de la Washington Post si inca cativa.

In mod cert, unii designeri nu au cele mai cordiale relatii cu cei care ii critica, asa cum sunt convinsa ca sunt critici care nu suporta anumiti designeri. Insa, cum ar spune un psihoterapeut, relatia este una de co-dependenta. Criticii scriu, designerii creaza si prezinta, si nici unii, nici altii nu si-ar putea face treaba fara cealalta parte. Suzy Menkes, de pilda, l-a criticat des pe Tom Ford pe cand lucra la Gucci si la YSL, dar puteai simti din ceea ce scrie ca ii respecta talentul. Cathy Horyn, in schimb, l-a criticat nu doar pe Giorgio Armani dar si pe cativa membri ai familiei sale; drept urmare, designerul i-a retras invitatia la prezentarea sa de la Milano. Designerilor le pasa de recenzii, cui nu i-ar pasa de opinia unui alt profesionist din bransa? Chiar daca multi refuza sa le citeasca, majoritatea sunt constienti cand opiniile sunt negative: afla de la cei care se ocupa de PR, de la prieteni sau, pur si simplu, instinctele le spun acest lucru. Ca sa nu mai zic: aratati-mi un designer care va rezista sa nu citeasca o recenzie favorabila? 🙂

5) Care sunt lucrurile dupa care se uita un fashion editor in timpul unei prezentari de moda? Si ce face cu informatiile stranse in acest timp?

Editorii de moda, in marea lor majoritate, sunt jurnalisti specializati care vor fi atenti la noutatile sezonului – o noua silueta, o noua culoare care predomina in colectii, un talent proaspat aparut. Au ochiul antrenat in a observa noile tendinte sau pe cele incipiente si se gandesc cum le pot face relevante – prin articole sau pictoriale – audientei revistei lor. In timpul unei prezentari de moda isi pot nota diverse idei, iar cei cu talent la desen pot chiar schita desene sumare, care le vor fi de folos ulterior, cand isi vor scrie materialul.

Pe langa remarcarea tendintelor, editorii cauta sa defineasca ceea ce poate fi descris drept „atmosfera” sezonului. Moda comunica informatii legate de anumite stiluri de viata sau de starea culturii, economiei si socialului. De exemplu, siluetele retro ale ultimei colectii Marc Jacobs pot sugera exuberanta copilariei dar pot fi interpretate si ca o oda adusa istoriei Americii contemporane – intr-o perioada in care patriotismul este necesar pentru redresarea economica, culturala si sociala. La polul opus, culorile intense folosite de Alber Elbaz – verdele smarald, galbenul auriu, violetul acid – au o incarcatura erotica si ajuta ca liniile feminine ale rochiilor lui sa capete voluptate. Editorii vor „ghici” atmosfera dominanta, de obicei cea care are o relevanta actuala; aceasta atmosfera – reinterpretata, detaliata, analizata – va da tonul anumitor pictoriale si chiar intregului continut al revistelor, pe parcursul sezonului.

Tot ceea ce urmeaza este o chestiune de programare. Jurnalistii si editorii vor tine sedinte redactionale, vor decide asupra unor teme, hotarasc ce doresc a fotografieze, care sunt locatiile cele mai potrivite si care sunt manechinele cu care doresc sa lucreze. Aleg un fotograf care simt ca va transmite mesajul vizual in mod adecvat. Programeaza ordinea in care vor aparea materialele si stabilesc termene-limita. Sunt luate in consideratie obiceiurile de cumparare ale consumatoarelor si sezonalitatea anumitor produse (costume de baie, accesorii de plaja, colectii resort pentru lunile de vacanta, de pilda, sau faptul ca femeile isi vor cumpara mai intai o rochie, in sezonul rece, si mai tarziu un palton). Incet-incet, totul capata forma si se muleaza pe un anumit program.