Lectura de sambata dimineata
Ati observat cat de frumoase sunt unele femei dimineata, in fotografii? Gasind intamplator imaginile astea, mi-am adus aminte de un lucru pe care l-am auzit spus cu ceva ani in urma (citez aproximativ): „un barbat va decide daca se va casatori cu o femeie si in functie de felul in care aceasta arata dimineata, cand se trezeste”. Evident, cine vrea sa se trezeasca, in fiecare dimineata, toata viata, langa Muma-padurii? š
Ā 
In alta ordine de idei, saptamana asta m-a frapat un lucru care, zis eu, e un simptom tipic romanesc. Am facut un pic de compare & contrast. Comparand bloguri de afara si de aici, mai toate pe acelasi tipar – posturi scurte despre moda, fotografie, design interior, stil urban, recenzii de colectii mai mult sau mai putin profi, mini-discutii despre trenduri si evenimente mondene – mi-am dat seama de o mare diferenta. Feed-backul cititorilor. In multe cazuri, pe blogurile romanesti e egal cu zero sau oricum minim, desi blogurile respective sunt citite; in afara, chiar si un blog cu vechime de doar 2-3 luni, este inundat de generozitatea celor care il citesc. Este doar impresia mea sau chiar asa e? Ne e lene sa scriem un comentariu sau nu ne punem problema ca un comment inseamna o incurajare? Ce parere aveti? (In paranteza fie spus, daca la paragraful asta nu vor exista comentarii, inseamna ca blogul meu are un real succes! :-P)
Anyway, trecand la lucrurile obisnuite…
Karl Lagerfeld for Repetto collection hits stores on april 9 – designerul si brandul fac parteneriat pentru a lansa o colectie de pantofi „grafici”, doar in alb si negru, pe LA Times.
Still dressing for Stevie – Nicks, evident. Pentru cine nu stie, e vorba de fosta lead-singer de la Fleetwood Mac. Si-a pastrat acelasi stil – hippie, boho, romantic, cu influente druide/ celtice samd – care a fost sursa de isnpiratie pentru cateva colectii Anna Sui si Jill Stuart. Am fost indragostita de vocea ei usor ragusita, iar Stevie inca canta. Pe NY Times, cititi un articol minunat despre stilul ei vestimentar, influenta ei in muzica si moda, si ce parere are Lily Donaldson despre ea.
Your bra size: the truth might (pleasantly) surprise you – in urma unor sondaje facute pe baza vanzarilor de sutiene, s-a ajuns la concluzia ca sanii femeilor se maresc constant, de la o generatie la alta. Ah, si exista „bra denial”. Huh? Cititi si radeti (cel putin nu mai scrie nimeni despre recesiune si lux, ajunsesem la saturatie) pe NY Times
Fashion house Lacroix seeks partner – „iconic but unprofitable”, Lacroix este in negocieri cu investitori particulari; suna ca un anunt la mica publicitate, citesc in Wall Street Journal.
The end of „wife wear” – incep sa cred ca e vorba de o teorie a conspiratiei: presa se concentreaza pe tinutele purtate de Michelle Obama, mai mult decat pe ce face sau spune sotul ei. Parca vad, peste ani, cand nu va mai fi presedinte, el va fi prezentat drept „sotul fostei prime-doamne, care purta JCrew, Thakoon si AlaĆÆa”. Honestly, I dont get what the big fuss is all about with her. Pe International Herlad Tribune.
Was Marylin a size 16? – cei de la The Times ii probeaza hainele din expozitia dedicata actritei, ca sa descopere adevarul.
Scarlett Johansson: the gilt complex – a head for business and a body for sin. Foarte cool spus. Un interviu cu ea pe The Times.
Nu cred ca e doar o impresie a ta, si mie mi se pare ca sunt putine comentarii si da, probabil ca e vorba si de lene aici, inclusiv a mea:)
Pe de alta parte, nu stiu daca am aceeasi termeni de comparatie, ma uit pe multe bloguri straine, dar in principal sunt de stil personal sau street-style, e mai usor de comentat acolo si din pacate nu sunt toate incurajari. Cele „generaliste” pe care le mai citesc din cand in cand, gen tendaces-de-mode aduna parca mai putine comentarii.
Silvia, ma bucur ca imi confirmi „impresia”! La un moment dat, m-am gandit ca poate multi dintre cei care citesc bloguri – de orice fel, nu doar de moda, personale samd – se gandesc „ok, autorul a spus ce era de spus, nu are rost sa adaug nimic in plus”. Putini sunt cei care gandesc sa scrie ceva de genul: „hei, exact asta cred si eu, suntem pe aceeasi lungime de unda!” sau „wow, frumoasa fotografie, imi aduce aminte de…” sau „n-aveam nimic special de spus, dar vroiam sa stii ca imi place blogul tau”. Am observat si ca pe blogurile de street/ urban style sau de stil personal, multi CRITICA, la propriu, stilul persoanei respective, in loc sa COMENTEZE; pana la urma, in asta sta frumusetea stilurilor, in diversitate. Inca o data, merci pentru acest prim comentariu š
Am citit interviul cu Scarlett Johanssen. Foarte acida si retinuta realizatoarea interviului. Mie imi placea Scarlett pentru formele ei si imi placea ca nu se conforma trendului skinny. Mi-am amintit de vremurile debutului ei. Purta rochie gen Marylin Monroe cu conversi. In rest, mie imi dau impresia de superficialitate aproape toate papusile de la hollywood
Iti citesc blogul in fiecare dimineata, cu mare interes, insa de comentat am comentat extrem de rar.
Daca ar fi sa fac un top al blogurilor (si nu numai) romanesti de moda, acesta ar fi pe primul loc, la mare distanta de restul „clasamentului”.
Foarte profesionist.
Ma intorc la citit. Interesant articolul despre marimea pe care o purta Marylin la haine.Cat despre Michelle Obama nu pot sa spun decat ca ea isi poarta hainele si nu invers.
Interesanta observatie si cred eu destul de exacta: sunt putine comentarii, partial e vorba de lene/comoditate, la care se adauga in cazul blogului tau faptul ca indeed spui mai tot ce se putea spune, articolele sunt foarte complete si bine scrise, simti ca nu mai e nimic de adaugat, unele persoane daca nu au ceva rau de spus mai bine nu mai spun nimic:), altele sunt foarte timide, prefera sa citeasca „incognito”:)
Alice, in cazul asta, trebuie sa invat sa fiu mai zgarcita cu informatiile š Dar sa stii ca am dat peste multe bloguri unde, la o simpla fotografie, existau cate 10 comentarii: foarte simple, pur si simplu reactii spontane de genul „ce fotografie frumoasa!” Pacat ca nu se intampla si pe blogurile romanesti asta. Intre timp, mi-am dat seama ca lipsa feedbackului e un simptom tipic romanesc – e valabil si pentru situatiile in care feedbackul este realmente necesar pentru imbunatatire, vezi traininguri, prezentari, evaluari samd.
Ai perfecta dreptate !!! Eu iti citesc blog-ul de mai mult de un an de zile si nu stiu daca am comentat de 3 ori pana acum cu toate ca am cate o parere despre fiecare subiect atins aici….probabil din comoditate, din lipsa de timp, habar nu am care este motivul…e o tampenie…stiu….:( personal voi incerca sa corectez acest defect…am inceput de azi š O zi buna!
Sunt perfect de acord cu tine – e un simptom romanesc, uneori e frustrant, eu chiar am nevoie de feedback pe blogul meu si il cer si explicit,provoc conversatia ( chiar si pe cele cu critici le apreciez atata timp cat nu sunt jignitoare sau malitioase), insa comentariile sunt in continuare putine! De obicei comenteaza aceleasi persoane cu care am deja o „relatie virtuala”, ma bucur mult de comentariile de la persoane „noi” si sunt mirata mereu cand cineva zice „te urmaresc de la inceput, imi place mult stilul tau etc etc si abia acum am decis sa-ti scriu un comentariu”, de obicei persoanele astea comenteaza rar sau chiar dispar defintiv, ma intreb mereu ce s-a intamplat! Inca un lucru care ma impulsioneaza pe mine sa scriu comentarii (evident pe langa textul propriu zis) e „conversatia” cu cel care scrie respectivele articole; ma deranjeaza cand cineva nu raspunde niciodata cititorilor, simt ca vorbesc singura si sfarsesc prin a nu mai comenta deloc, evident nu ma astept sa raspunda de fiecare data si la toata lumea (uneori chiar nu e nimic de raspuns), insa nici deloc:)
Nico, am citit eu undeva cat dureaza sa iti faci obiceiuri noi: 21 de zile š Asadar, daca lasi cate un comment pe zi, timp de 3 saptamani, in scurt timp iti devine un reflex š Glumesc, evident! Ma bucur ca sunt in topul preferintelor tale si sper sa ma mentin acolo. Te mai astept cu comentarii!
Ilinca, eu chiar cred ca blogurile sunt ca florile: cresc daca „vorbesti” cu ele. Uite, mie personal imi place foarte mult sa scriu despre moda, sa caut poze frumoase, sa pun putin din mine aici – dar daca nu primesc comentarii, ori traiesc cu impresia ca vorbesc la pereti, ori ca ceea ce scriu nu intereseaza, in sensul ca nu sunt subiectele care rezoneaza cu cititorii. Asadar, orice fel de pareri sau critici ai, bring them on! Doar asa evolueaza si blogul asta… Nu vrei sa se ofileasca, nu? š
Alice, cred ca toata lumea are nevoie de feed-back, cu sau fara blogging. Cum i-am scris si Ilincai mei devreme, blogurile sunt ca florile, trebuie sa vorbesti cu ele ca sa creasca. Pe mine ma incanta generozitatea verbala a unora si mi se pare o treaba super misto, de apreciere, sa gasesc dimineata cate un comment, cat de mic š Cat despre conversatiile virtuale, si mie imi plac si chiar ma distreaza – adica, uite, conversatia noastra e cel mai bun exemplu, dar cat de mult o poti intinde in spatiul de comentarii?
Nu la nesfarsit desigur, dar uite aici imi place sa come ntez pentru ca raspunzi „comentatorilor”, exact cum ai zis, in cazul in care cineva scrie ceva nu ai impresia ca vorbesti cu peretii:)