Big and beautiful? Sau mai bine nu?
Iubesc moda si, cu toate astea, nu am fost niciodata slaba de marimea zero (nici macar de 6!). In ultimii ani, cel putin, cele 7-8 kilograme pe care le am in plus m-au cam chinuit – nu pentru ca mi-as fi dorit sa arat ca o manechina sau pentru ca as fi vrut sa am 40 de kilograme, ci pentru ca din cand in cand mi-ar fi placut sa pot purta si altfel de haine. Au fost momente in care am observat multe persoane care au ridicat din sprancene dispretuitor si apoi m-au masurat de sus pana jos cand le spuneam ca sunt consultant de stil si ma pasioneaza moda, si observau ca nu purtam nici fuste mini sau pantaloni foarte scurti, nici colanti, nici rochii body-con, nici pantaloni harem. Intre noi fie vorba, cu toata sinceritatea, putine lucruri ma intimideaza mai mult decat o femeie foarte supla si foarte scump imbracata. Dar ma rog, fiecare cu demonii proprii… 🙂
In ultimele zile au inceput sa ma oboseasca (a se citi : sa ma irite) discutiile si dezbaterile, deja absurde si plicticoase, despre hegemonia manechinelor si celebritatilor super-skinny, situatie care ar trebui schimbata de aparitiile accidentale ale manechinelor plus-size. Evident, probabil ca stiti lucrul asta, aceste discutii au renascut datorita celui mai nou numar din V Magazine.
In septembrie anul trecut, designerul Mark Fast a riscat cu reactiile criticilor, bloggerilor, media in general, cand a trimis pe podium cateva manechine plus-size (alaturi de altele care se conformeaza standardelor industriei). La momentul respectiv, reactiile publicului au mers de la “era si timpul!” la «de cand a devenit obezitatea la moda?» (de cand cu Beth Ditto si lipsa ei de inhibitii, poate ?)
Tot in septembrie anul trecut, Glamour US mergea la tipar cu un pictorial in care aparea Lizzie Miller : «la nudul gol», vorba poetului, cu un zambet fermecator si vai! cu putina burtica, neretusata.
Saptamana trecuta, Marie Claire-ul australian a fost pe cat de laudat, pe atat de criticat pentru publicarea pe coperta a unei imagini nud, neretusate a manechinei Jennifer Hawkins. De ce laudat si criticat, o sa intrebati ? Expertii in imagine s-au pronuntat, decretand coperta drept «transmiterea unui mesaj pozitiv», vezi neretusare si comunicarea, in subsol, a defectelor fizice ale lui Hawkins (celulita, ten cu pigmentatie neuniforma, o cicatrice in zona taliei) ; comentariile femeilor obisnuite au mers pe linia «merci, ea oricum arata ca din catalogul Victoria’s Secret; pe cand o femeie ca noi pe coperta?»
Ei bine, acum V Magazine alimenteaza asa-zisul trend. “The Size Issue”, editia care apare pe 14 ianuarie, contine 3 pictoriale, care mai de care cu manechine sau personaje plus-size, imbracate sau dezbracate: in costume de baie decupate, in jeansi mulati si bustiere din denim, bodysuits, in fuste micro-mini si mega-platforme, in Gucci, DSquared2 si House of Holland…
Solve Sundsbo a fotografiat si Nicola Formichetti a “stilat” cinci femei plinute bine, dar pline de sex-appeal si tupeu: Candice Huffine, Marquita Pring, Michelle Olson, Kasia P si Tara Lynn. Pictorialul lor se numeste “Curves Ahead”.
Sa va spun sincer, nici nu stiu daca sa ma entuziasmez sau sa fiu dezgustata de atata ipocrizie. Da, intr-adevar femeile sunt frumoase (ele oricum sunt manechine de profesie). Da, sunt sexy. Da, una dintre ele pozeaza nud. Dar la fel de clar este faptul ca imaginile sunt photoshopate la maximum, ca lumina si pozitiile alese le avantajeaza.
Pana aici, intrebarea mea este: transmite vreuna dintre imagini cu adevarat un mesaj pozitiv femeilor de dimensiuni normale? O fotografie a unei foste Miss Univers, neretusata? Pai nici nu trebuie sa te incadrezi in plus-size, ca sa stii ca nu ai aceeasi infatisare cu o Miss Univers. Fotografii extrem de retusate, dar ale unor femei supraponderale ? Foarte frumoase, dar multele kilograme in plus parca nu sunt sanatoase…
Un al doilea pictorial este cel al lui Terry Richardson, intitulat “One Size Fits All”. Sarcasmul si umorul nu-mi scapa, doar ca nu-mi e clar daca sunt indreptate catre cei din industria modei, care consumatori si privitori, catre femeile dintr-una din cele doua categorii… I’m not clear on that yet.
In fine, hai sa spunem ca in dezbaterea de care vorbeam, uneori o imagine face cat o mie de cuvinte. Terry reuseste sa aduca argumente pentru ambele tabere (size zero vs. average/ plus-size), pentru ca o fotografiaza pe Crystall Renn langa Jacquelyn Jablonski. Cea mai cautata manechina plus-size, alaturi de o noua aparitie de 17 ani. Cele doua poarta tinute identice (de la Proenza Schouler, Viktor & Rolf, Versace, Marc Jacobs, Danielle Scutt si accesorii de la Patricia von Musulin, Cara Croninger si Alexis Bittar) si pozeaza astfel incat invita la comparatii.
La faza asta, nu pot decat sa ma intreb: de ce trebuie sa fie neaparat o competitie intre cele doua? Nu cumva Terry ne incurajeaza sa ne petrecem si mai mult timp analizandu-ne corpurile si concentrandu-ne prea mult pe silueta ? Nu avem altceva de facut cu timpul si cu gandurile noastre ?
In fine, ca sa-mi inchid propriul moment de ranting & raving, sunt prima care recunoaste ca dubiile pe care le am cu privire la kilogramele mele sunt nascute din propriile ganduri, nu pentru ca vreo revista de moda m-ar forta sa ma conformez vreunui ideal. Am mai scris ca revistele de moda nu sunt o modalitate de a ridica in slavi femeia obisnuita, asa cum in revistele de gastronomie nu sunt fotografiati cheeseburgeri. Aspirationalul face parte din politica editoriala, iar ceea ce face V Magazine acum nu este nici macar aspirational, ci doar incitant si curios. Ma indoiesc profund ca trei-patru pictoriale vor revolutionariza industra modei sau le vor face pe femei sa isi accepte cu seninatate kilogramele in plus.
Pana la urma, moda e un business, publishingul e un business. Frumusetea e in ochii privitorului si, oricat de placut este sa vad astfel de imagini in paginile unei prestigioase reviste, imi dau seama ca va avea acelasi efect ca si editia Black a Vogue-lui italian: zero.
Chiar imi doream o parere din partea ta vizavi de toata nebunia asta cu super size..
Si pana la urma, pictorialele astea nu au un mesaj clar… ok, te uiti la poze, le analizezi, dar?…. nu ramai cu nimic. Adica sincer, nu am priceput ce vor sa transmita pana la urma.
ai dreptate, toate pictorialele acestea minunate nu vor produce nici o schimbare semnificativa, ci doar vor alimenta vesnica dezbatere privind silueta ideala. De asemenea nu mi se pare ca, in pictorialul din V Magazine, le avantajeaza hainele si posturile pe manechinele acelea plinute. Ma indoiesc ca o femeie rotunda bine de tot ar putea arata bine intr-o rochie foarte scurta, decoltata si stramta sau un maieu cu dungi orizontale. Fetele respective au trasaturi frumoase, au atitudine, dar parca nu intruchipeaza femeia „normala”. Nici nu cred ca exista asa ceva.
Surpriza mea a fost cand am citit o gramada de comentarii lasate de femei obisnuite (doar consumatoare de moda dar care nu lucreaza in moda) prin care categorizau pictorialele drept „scarboase” sau „nelalocul lor” si sugerau ca modelele respective sa se duca la sala iar revista V sa nu mai promoveze „sunci”. Nu ma asteptam sa vad o asemenea inversunare de la femeile care se manifestau contra skinny-ului in moda. Mie mi se par foarte frumoase modelele. Intr-adevar, pictorialul lui Terry Richardson m-a facut sa rad si mi se pare cu doua taisuri. Plus ca modelele arata ca niste Barbie (versiune mai veche), cu pielea mega lucioasa si intinsa. Insa cel mai sarcastic mi s-a parut pictorialul lui Karl. Cand ma uit la el ma gandesc la Karl care statea intr-o zi si se gandea „vreti femei grase pe podium. na ca va dau eu sa vedem daca va mai place!”. :))
Pe o parte imi place ideea, pe de alta parte ma intristeaza unele reactii ale cititoarelor (femeile din V magazine sunt frumoase! iar sex appeal-ul tine foarte mult de atitudine… pe care ele o au din plin). Insa as vrea sa vad pictoriale de moda, in care hainele sa fie puse in valoare de o silueta mai plina. Nu modelul sa fie pe primul loc ci haina… asa cum sunt pictorialele din revistele de moda.
Mary, si eu sunt curioasa daca cineva a inteles mesajul celor de la V. Pana la urma, nu cred ca exista femei care sa isi doreasca sa poarte marimea 22… Mi se pare ca se ajunge din extrema skinny, la cealalta de plus-size, iar femeia average e prea… average ca sa fie interesanta.
Si eu am avut senzatia ca s-a sarit dintr-o extrema in alta, in loc sa fie favorizate femeile de diferite dimensiuni (caci na, we come in all sizes) si sa invatam nitel sa ne iubim/acceptam asa cum suntem… S-a cautat mai mult elementul socant decat o cale de mijloc. Daca nu e sanatos sa promovam fete slabe, de ce am promova fete la limita obezitatii? nu sunt nici ele un model „sanatos” de viata, imagine etc?
Iar editorialul lui Karl mi s-a parut de-a dreptul vulgar. Zeflemitor.
PS: am resimtit si eu, pe pielea mea, comentariile referitoare la kilogramele in plus. Uneori binevoitoare, de multe ori ironice, nu fac decat sa sublinieze, in timp, ca NU corespunzi. E neplacut.
stii ce ar fi mai fain sa se arate? nu femei plinute, ci femei cu „defecte”: sani mici, lipsa taliei, solduri ample, glezne groase, picioare mai…cracanate, fizionomie nu tocmai reusita, chestii de astea, pentru ca degeaba esti slaba, nu in asta consta totul. eu am cateva din „defectele” de mai sus, greu imi gasesc haine care sa imi vina bine, de asta zic ca era mai inspirata o campanie in care sa ne arate pe noi cum suntem, de fapt, fara photoshop si artificii inutile care sa ne faca sa ne gandim ca, intr-adevar, poate e ceva neinregula cu noi.
DressAddict, si eu as vrea sa vad femei „cu defecte” cum le spui tu, desi personal eu le vad locul mai curand intr-o revista gen InStyle – care sa te educe cum sa maschezi acele zone. Nu cred ca vom vedea vreodata astfel de femei intr-o revista de moda, decat poate cu scopul de a soca, asa cum a fost cazul lui Aimee Mullins (http://en.wikipedia.org/wiki/Aimee_Mullins), manechina cu picioare de lemn, care a aparut intr-o prezentare de moda a lui McQueen.
Carola, si eu avut aceeasi impresie despre pictorialul lui Lagerfeld. Plus ca mi se pare de o ipocrizie fenomenala: candva si el a fost obez, pozeaza cu Beth Ditto si acum o subliniaza pe Miss Dirty Martini (sau cum o cheama…), ii lauda frumusetea lui Sophie Dahl, dar pe de alta parte spune „no one wants to see curvy women”… Bleah…
Excelent articol!
Si da, ai dreptate, pana la urma temerile noastre nu au legatura decat intr-o foarte mica masura cu standardele « impuse » de revistele de moda…
Uite, eu pana pe la 24 de ani am fost foarte slaba, fara sa-mi doresc asta – aveam in jur de 44 kg la 1,62m…poate nu pare putin, daca ne uitam la ce se intampla acum pe podiumuri, insa la vremea respectiva aveam atat de multe complexe incat efectiv imi era rusine sa port haine mulate pentru ca mi se vedeau oasele! Iar pana la acea varsta nu am purtat niciodata fusta sau rochie din cauza ca aveam picioarele prea subtiri…habar nu am ce marime purtam si ma interesa doar sa ma ascund cat mai bine sub haine! Acum am ceva kg in plus (vreo 10 asa :)) si da, sunt multumita de cum arat. Poate ca sunt eu plus size, dar stiu ca arat mult mai bine si ma simt mai bine. Si mai stiu acum, cand mi-a mai venit mintea la cap, ca timiditatea si complexele nu aveau decat o mica legatura cu nr kilogramelor.
Revistele de moda au si ele rolul lor…Pe mine nu ma deranjeaza in mod deosebit faptul ca fotografiile sunt photoshopate. Pana la urma este normal sa tindem spre perfectiune. Eu nu as vrea sa vad in paginile revistelor femei cu foarte multe kg, sau cu celulita, ori care au tenul evident imperfect. Da, este in regula sa ai cateva kg in plus, dar asta nu inseamna ca trebuie sa devina un standard. Femeile din pictorialul V sunt frumoase, sunt sexy, dar nu au ce sa caute in pagini de moda. Sedentarismul, viata nesanatoasa, lipsa de preocupare pentru propriul corp nu trebuie incurajate la scara mare. E ok ca eu (la fel ca multe altele) ma simt bine asa cum sunt, poate ca am alte preocupari decat dietele neintrerupte, poate nu am timp de sala, poate programul la birou nu-mi permite sa mananc intotdeauna sanatos, dar eu nu am sa sustin niciodata ca sunt un model pentru altii. Da, sunt o femeie cu dimensiuni obisnuite, cu o viata obisnuita, si tocmai asta trebuie sa raman – nu am de ce sa vad alte femei ca mine in revistele de moda.
Si nu-mi pasa ca femeile care apar in reviste sunt « perfecte ». Pana la urma, persoanele care se simt descurajate/ amenintate de aceasta perfectiune aparenta au de fapt complexe de cu totul alta natura…
La un moment dat in viata, copilul din noi trebuie sa realizeze ca nu va fi niciodata astronaut, ca nu inventa vreun leac pentru o boala incurabila sau ca nu va ajunge supermodel, chiar daca « s-a facut mare ». Tot ce putem face este sa ne impacam cu acest gand si sa fim fericiti asa cum suntem. Evident, din cand in cand, cineva chiar ajunge in spatiu, altcineva isi petrece noptile in laborator in cautare de miracole iar unii pasesc pe podiumuri si ne privesc din reviste. Trebuie sa ii hulim si sa ii dam jos de acolo? Eu zic ca nu…
Si in concluzie: ai dreptate, frumusetea e in ochii privitorului. Iar reactiile femeilor average la pictorialul cu modele plus size spun multe: nici noua nu ne plac femeile cu multe kg in plus, chiar daca noi le avem pe ale noastre! 🙂
Mie una nu mi-a placut pictorialul mai ales pozele in care fetele erau mai dezbracate. Mi s-au parut dizgratioase sunculitele la vedere, in plus celulita, vergeturile lipsesc cu desavarsire. Daca vor realitate sa o arate pana la capat si dupa tragem concluziile. Cat despre pictorilalu “One Size Fits All” mi s-a parut misto ideea insa domnisoara plus size mi s-a parut normala, nicidecum plinuta.
Eu am fost slabanoaga toata viata si nu prea inteleg de ce femeile normale se vad grase si se chinuie sa ajunga la o greutate care nu e normala pentru corpul lor. Insa nici pe cele care sunt clar supraponderale (ca sa nu zic obeze) nu pot sa inteleg cum de nu fac ceva in privinta asta, si ma refer la fete tinere, adolescente care au peste 70 de kg si se indoapa de la fast-fooduri. Fetelor frumusetea nu tine cont doar de kg asa ca don’t worry, be happy!
Foarte tare articolul! Imi place cum ai pus problema !
Acum cat despre comentariul cu peste 70 kg :)))… conteaza si inaltimea :P…
Stiu ca ai folosit la general si sunt total de acord cu tine (mikybase012)
Eu am 1,85 si 69 kg :P…ok poate ca nu ma incadrez tocmai in categoria persoanelor normale 😀