Lectura de sambata dimineata

„De fapt, cum ne petrecem viata? Ne straduim vitejeste, zi dupa zi, sa jucam rolul nostru in aceasta comedie-fantoma. Ca primate ce suntem, esentialul activitatii noastre consta in a ne mentine si intretine teritoriul in asa fel incat sa ne protejeze si sa ne desfete in a urca sau a nu cobori pe scara ierarhica a tribului si in a ne deda luxurii in toate felurile care ne sunt cu putinta – fie si in fantasme – atat pentru placere, cat si pentru descendenta promisa. De aceea folosim o parte deloc neglijabila din energia noastra pentru a intimida sau a seduce, aceste doua strategii asigurand, de unele singure, cautarea teritoriala, ierarhica si sexuala care anima conatusul nostru. Dar nimic din toate acestea nu ajunge in constiinta noastra.  Vorbim despre iubire, despre bine si rau, despre filozofie si civilizatie si ne cramponam de aceste icoane respectabile precum capusa insetata de cainele ei mare si cald.

[…] Eternitatea ne scapa. […] Atunci bei o ceasca de ceai sau te uiti la un film de Ozu, ca sa te retragi din hora rivalitatilor si a bataliilor, care sunt datinile rezervate speciei noastre dominatoare, si dai acestui teatru patetic insemnul Artei si al operelo sale majore.”

De cand nu ati mai citit o carte care sa va schimbe perceptia asupra lucrurilor din jurul vostru, o carte cu adevarat memorabila la care sa vreti sa va tot intoarceti pentru ca stiti ca fiecare lectura releveaza alte mesaje? Eu din primavara trecuta. Acum am descoperit fantastica „Eleganta ariciului”, publicata la noi de Nemira. M-am pierdut in carte, adica uitam de mine si mai reveneam la suprafata, pentru cate o gura de aer ca dupa un sarut pasional, dupa ore intregi de pagini intoarse. Iar dintre toate vignetele cartii – luminoase si estetice apartamente din Paris, dinner-uri in sanul familiilor bcbg cu simpatii socialiste analizate de o pustoaica precoce de 12 ani, filozofie discutata de o portareasca autodidacta, dragostea redescoperita la 50 de ani – ramai cu imaginea cameliilor crescute langa zidul unui templu japonez.

Cum nu am gasit fotografii suficient de frumoase cu camelii, va las cu niste magnolii – pentru ca luna asta apartine magnoliilor si ciresilor in floare… Si mai lasati calculatoarele deoparte, iesiti la o plimbare in Herastrau si intindeti-va pe iarba (pentru ca nu va vad ca in reclama Vodafone, va „schimbati freza in timp ce va schimbati profilul pe facebook”; give me a break…). Vara vine prea repede ca sa mai apucati sa va bucurati de primavara.

Iar pentru ca promisesem ca revin, incet-incet, cu posturi noi, astazi fac un minim efort si va aduc linkurile mele saptamanale preferate. Incepem cu…

What’s next: Fashion – un interviu foarte fluid si interesant in Wall Street Journal cu surorile Mulleavy, care vorbesc despre care le-au fost influentele (skaters, surfers, punks, Hare Krishnas), despre cum isi termina una alteia frazele si despre ce inseamna pentru ele luxul.

Bull market? Try peacock? – nu pasarea, ci culoarea. Se pare ca pe langa inaltimea tivurilor si indexul lipstick ca indicatori ai economiei, a venit randul cromaticii sa indice starea natiunii. Cel putin asa spune NY Times.

What it feels like to want to be a girl when you’re a boy – Times UK il trage de limba pe Theyskens, care le marturiseste ca detine „a few things that I designed for women, but I like looking neither like a man nor a woman, more like a fantasy boy. People who don’t know me sometimes call me ‘Mademoiselle'”.

Jean-Jacques Picart, recontre avec l’eminence gris du luxe – pentru cine nu ii este familiar numele, este vorba de un interviu in Le Monde cu unul dintre cei mai cunoscuti si mai influenti consultanti (in marketing, PR, jurnalism samd) ai industriei luxului. Cititi materialul, este briliantissim.

Unshaven women: free spirits or unkempt? – „the fuzzy look” nu functioneaza pentru mine, desi se pare ca Julia Roberts, Mo’nique si majoritatea nemtoaicelor, danezelor si alte reprezentante ale tarilor nordice adera la non-cosmetica. Cred ca s-a mai discutat subiectul, NY Times il reia sub forma „declaratie feminista sau alegere intentionata”?

Is it khaki’s time? – uniforma de casual Friday is back with a vengeance dar si cu mai mult stil si siluete lineare, mai moderne. Rareori gasibili in garderobele europene, pantalonii din doc bej revin in mainstream, se muta upmarket si probabil vor deveni, daca luam ad literam articolul din LA Times, un nou clasic. Va invit la Gap.

Amazing Grace – garderoba frumoasei dar glaciale actrite-printesa este prezentata publicului, sub forma unei expozitii, la Victoria & Albert Museum. What a treat… Pe Daily Mail gasiti cateva imagini, iar aici recomandari si ilustratii pentru cum ii puteti recrea stilul.

Print Mixology – 5 recomandari scurte si clare, in NY Times, despre purtarea simultana a imprimeurilor diferite. And Bob’s your uncle?

Forget power dressing, the maxi is back – dar nici nu stiam ca ne parasise… oricum, spre fericirea tuturor si mai ales a lui Liz Jones, in aceasta vara vom purta din nou rochii lungi, eventual vaporoase si inflorate, iar buclele ni se vor revarsa, in cascada, pe spate ca intr-o reclama de prost gust la Timotei, de prin anii ’70.

Mon teint podium – a venit primavara, incepe sa redescoperim culorile si machiajul, ne schimbam fondul de ten, ne apar pistrui. Ce alegem, ce ni se potriveste? Am gasit cateva sugestii, pentru bugete ceva mai generoase, pe Le Monde (stiti vorba aceea, ca o femeie are fatza pe care o merita…?)