Ce ma tine treaza

Text scris la invitatia surprinzator de calda si venita din inima a Paulei Negrea, care tine blogul LadyLook.

All Thieves – Turn and turn again

Dimineata:
– muzica mea de pe iPod. De cele mai multe ori, bajbai dupa el si caut ceva care sa ma trezeasca bland. In ultimul timp, in fiecare dimineata am pus pe heavy rotation All thieves – Turn and turn again. Calm, serenitate si frumusete in melodia asta… Daca nu ma trezesc suficient de bine dispusa, din lista mea “happy go lucky” aleg Matchbox Twenty – How far we’ve come sau Journey – Don’t stop believing. Riffurile de chitara si ritmul tinut de baterii always do the trick 🙂

– cafeaua cu lapte si aromata discret cu vanilie, bauta la prima ora, tot cu ochii inca lipiti de somn

– ecuatia zilnica cu durata de 10 minute (best case scenario) din fata dulapului: eu azi cu ce ma imbrac? cine vreau sa fiu? ce vreau sa dovedesc? de fapt, e nevoie sa mai dovedesc ceva?  Cu mult timp in urma, agonizam cel putin o ora in fata dulapului, uitandu-ma la umerasele cu rochii, fuste, pantaloni, topuri, la curele, genti si pantofi, imi studiam inaltimea tocurilor, verificam daca se vede dunga chilotilor prin pantaloni (de aceea am ajuns sa port numai french knickers).  Am renuntat la perfectionism cand mi-am dat seama ca exista lucruri mai importante iar jocul din fata dulapului ma obosea, fizic, emotional si mental.  Tortura s-a terminat, eu sunt stapana garderobei mele, iar ea este la dispozitia mea!

– lista zilnica de to-do’s, modificate aleatoriu si continuu: updatarea blogului si scrisul unor articole, clicking si double-clicking, gandit structura unui curs despre stil sau istoria modei, programat cateva sesiuni de shopping, discutat cu cliente, revazut un anumit numar de colectii din acest sezon si din urmatorul, facut si platit facturi, mers prin magazine si ateliere ca sa vad cu ce s-au innoit stocurile, sedinte de proiecte, intalniri, deadlineuri si meetinguri, in general genul de “6 farfurii invartite ca un jongler in acelasi timp fara sa le lasi sa cada”

– ce sa gatesc azi pentru pranz si pentru cina?

– statul pe tocuri inalte; e obositor

– statul in trafic, pentru ca uneori poate fi  un lung moment foarte misto, dar asta numai pentru ca lately sunt foarte Zen si cu muzica mea, sunt at my happiest 🙂

– jumatatea de ora de lectura in franceza, dupa ora pranzului: articole mai vechi decupate din reviste, updateurile din Le Monde si Figaro online, exercitii cu cartile Becherelle langa mine, iar daca nu am si nu am timp, ascult macar un Marc Lavoine, Calogero sau de Palmas.

– un citat de-al lui Neil Gaiman, gasit de curand: “I’ve been making a list of the things they don’t teach you at school. They don’t teach you how to love somebody. They don’t teach you how to be famous. They don’t teach you how to be rich or how to be poor. They don’t teach you how to walk away from someone you don’t love any longer. They don’t teach you how to know what’s going on in someone else’s mind. They don’t teach you what to say to someone who’s dying. They don’t teach you anything worth knowing.” Asa ca in fiecare zi invat si mai bifez cate unul din aceste lucruri, care ma tin nu doar pe mine treaza, ci si pe constiinta mea.

– visatul cu ochii deschisi, in plina dupa-amiaza, in mod paradoxal

Noaptea…
– ca nu stiu daca sa cred ce spunea Vonnegut in discursul lui despre drumul oamenilor in viata: „the most interesting people I met didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year olds I know still don’t.” Mai am 6 ani pana atunci si inca nu stiu in ce categorie ma incadrez.

– cititul atat de multor bloguri, articole, recenzii si update-uri despre moda, design, tablouri, literatura, retete gourmet, retete pentru fericire, filme de arta si festivalul Tribeca, incat le-am pierdut sirul si, din cauza atator click-uri, pe la ora 2 a.m. intru intr-un maelstrom al virtualului

– gandul ca i should get back on track with my love for art history, am o groaza de carti despre „privitul” unui tablou pe care le-am lasat pe jumatate studiate…

– ce lectii de viata am invatat in anul care a trecut. Ce inseamna sa te maturizezi tarziu; daca o decizie buna e cea luata spontan sau una minutios planificata si cantarita; dorul de el; cand si daca voi face copii si oare voi fi o mama buna; daca m-am nascut in tara potrivita; daca oare un divort e o experienta negativa sau una pozitiva, si oare cum functioneaza acele “trial separations” pe care le vezi in filme; cat de adevarata e zicala aia cu „it’s not the years in your life that count, it’s the life in your years”; cum dai amintirilor locul si valoarea pe care le merita; ce inseamna a doua sansa, cum o recunosti si ce mama dracului faci cu ea…

– ca mi-ar placea sa traiesc timp de un an viata lui Hank Moody

– de ce toata lumea de pe Facebook pare sa duca vieti fantabulastice si extraordinare, si toti oamenii au doar statusuri happy, aspirationale sau inspirationale dar foarte putin autentice? Nu e nimeni trist, pissed off, fara prieteni, frustrat sexual sau down-right bitchy?

– daca imi mut toata muzica de pe laptop pe un hard-disk extern, o sa mai recunoasca iTunes melodiile sau trebuie sa le conectez de fiecare data?

– faptul ca reciclez pungile de plastic va salva planeta? Iar faptul ca am devenit mai blanda, mai calda, mai generoasa, mai rabdatoare in anul asta inseamna ca am o karma buna sau ca macar am platit o parte din ea?

– gasirea raspunsului sau macar a unor argumente care sa imi arate daca sincronicitatea inseamna coincidente. Dar oare exista coincidente sau totul se datoreaza legii atractiei?

– cateodata pana la 6 dimineata, un re-run al tuturor episoadelor din Anatomia lui Grey

– sa numar oile. Never works for me.

– claxoane de taxiuri, motoare turate de motociclete, sirene de ambulante, alarme ale unor masini, usi trantite, tocuri pe pavaj, picaturi de ploaie pe pervazuri de tinichea, beep-ul unui mesaj pe telefon la ora 2.37 a.m care ma anunta „X a acceptat cererea ta de prietenie pe Facebook” (wtf, inca cineva care nu doarme dar sta pe facebook?), un televizor pus prea tare in apartamentul de deasupra, fluieratul strengaresc al cuiva care trece pe strada, luminile farurilor care se preling de la stanga la dreapta pe tavan, tresaritul lui Cookie in somn, care probabil viseaza ca fugareste soricei…

– ziua de maine…