Elling, in gasca cu Forrest si Sam

Elling este unul dintre acele filme surprinzatoare, care te lasa cu o lacrima in coltul ochiului, cu zambet pe buze si cu multe intrebari. A fost nominalizat la Oscar dar nu a castigat. Ok, poate nu a castigat THE Oscar, dar sigur a castigat alte premii, prin inimile celor care l-au vazut. Anyway, nu despre film in sine sau despre personajul principal vroiam sa vorbesc in dimineata asta, ci despre rolul de limbaj stenografic al hainelor.

Pentru ca, chiar daca nu urmaresti dialogurile in norvegiana si nu reusesti sa citesti subtitlurile in romana/ engleza, la 10 secunde dupa inceperea filmului, te prinzi ca Elling este „special”: isi poarta camasile inchise pana la ultimul nasture.

Ganditi-va la Forrest Gump, la Sean Penn in I Am Sam, la Billy Bob Thornton in Sling Blade. Putin mai inceti la minte, dar autentici  si in unele cazuri autisti, sunt cetateni aparent perfect integrati in societate, cu acel ultim nasture al camasii – ultimul de sus – drept element de diferentiere de restul populatiei, mult mai relaxata.  Nasturele de sus, inchis cu grija si meticulozitate, ne spune: „sunt adult, am grija de mine, ma descurc.”

Nasturele de sus al camasii inchis este si simbolul tocilarilor. Moss din IT Crowd (my favourite, favourite ever TV show!) nu este inapoiat mintal – din contra, este creativ, haios, prietenos, dar nu este ceea ce noi am numi „normal” sau „cu exercitiu social”.  Saracul baiat este incarcat cu toate detaliile tipice unui om pe cale sa fie ostracizat social: voce pitigaiata si nazala, ochelari cu rame groase si demodate, papioane si cardiganuri batranesti, pantalonii ramasi scurti, un aer caraghios de pedagogic, dragoste pentru calculatoare si firewalls (you don’t want to end up in the middle of invalid memory!) si, evident, camasi cadrilate incheiate la toti nasturii.

Sa nu credeti ca nasturele de sus este corelat doar cu retardare mentala. Aduceti-va aminte de Adrian Monk, detectivul foarte smart dar suferind de OCD. Intr-unul din episoadele finale, Monk are un flash-back, in care il vedem inainte de moartea sotiei lui – eveniment care i-a exacerbat tendintele obsesiv-compulsive. Cu exceptia unui detaliu (poarta cravata ), vechiul Monk arata si se purta cam la fel. Si totusi, detaliul cravatei lipsa, post-trauma, este cel care il plaseaza in categoria „specialilor” si nu este ales intamplator. Ileane Meltzer este cea care s-a ocupat de vestimentatia celor care apareau in serial si, cand i s-a cerut sa explice acest signature look al lui Monk, a spus: „We did some research: ties carry a million germs. People don’t clean their ties. Food goes on their ties as they’re hanging around their necks. People cough, sneeze; everything goes on the tie. They’re cleaned maybe once a year – if that. So that was a big no-no for a germophobe.”

Iar de aici, doar un pas pana la geek chic…