Pretul corect
In urma cu cativa ani, hainele aveau cu totul alta valoare si alt pret. Cu un buget rezonabil faceai o vizita printr-un mall si plecai acasa cu cateva piese foarte in regula. Nu mai este cazul, cum discutam zilele trecute intr-un grup: hainele din magazinele obisnuite, retail chains, au ajuns la fel de scumpe ca multe dintre cele semnate de designeri.
Prin natura meseriei, imi petrec destul de mult timp prin magazine si, inevitabil, arunc un ochi si pe etichetele cu preturi. Fac asta de suficient de mult timp ca sa pot face comparatii. Si stiti ceva? Asa este, preturile au luat-o razna. A fost o perioada – si nu este vorba de acum 10 ani, ci mult mai curand – cand puteai intra intr-un magazin si cumpara fara regrete o rochie ale carei paiete erau suficient de stralucitoare si a carei singura purtare sa justifice pretul minuscul. Astazi, aceeasi rochie poarta o eticheta cu un pret din 3 cifre MARI si o poti purta tot doar un sezon.
Este adevarat ca, in unele cazuri, unele haine sunt mai frumoase, recupereaza mai repede tendintele decat o faceau cu ani in urma, iar acest lucru poate fi interpretat drept o imbunatatire. De aceea, cand un magazin din lantul Inditex afiseaza pe o geanta – confectionata in 10,000 de exemplare, ceea ce este departe de a fi un brand sau pozitionare premium – o eticheta de cateva sute de euro, ajungi sa te gandesti ca „imbunatatirea” se face pe cheltuiala consumatorilor iar brandul respectiv s-a indepartat de USP-ul original. (BTW, re-citeam de curand intr-una din cartile mele preferate, Fashion Brands, o analiza a istoriei Zara, iar autorul scria in 2004: „The secret to Zara’s appeal is that, although shopping here is cheap, it doesn’t feel cheap.”). In aceeasi categorie intra brandul romanesc Nissa (care in colectia de toamna vindea o fusta maxi din dantela de poliester 100% cu peste 400 de lei), dar lately si Mango, Nine West, Karen Millen si multe altele. Pe de alta parte, cand paginile revistelor publica fotografii cu celebritati de tot felul cumparandu-si haine in anumite magazine, ar fi o prostie si o perversitate din partea retailerilor sa nu se foloseasca de aceste endorsement-uri pentru a-si creste preturile.
Parte din problema, cred eu, este faptul ca retailerii sunt aroganti iar consumatorii prosti.
Consumatorii au si alte optiuni in afara mallurilor: outlet-uri; sezonul de reduceri; haine la comanda; mici ateliere de design; puzderia de targuri de profil; cumparaturi online pe siteuri din afara care livreaza in Romania pentru 3 euro sau 5 lire, sau pur si simplu optiunea de a cumpara mult mai rar, mai precaut, mai calculat. Cred ca retailerii se bazeaza, in mare parte, pe comoditatea cumparatorilor. Prin minte imi trec acum nenumarate exemple destepte ale retailerilor din Marea Britanie, Franta, State care, pe perioada ultimilor doi ani, au facut orice pentru a-si atrage clienti si a-si limita pierderile: programe de loialitate, reduceri irezistibile pe tot parcursul sezonului la piesele cele mai bine vandute, servicii extra in magazine, oferte speciale samd.
Nu e cazul la noi, unde concurenta iti lasa gustul unei plimbari prin piata („decat sa imi vand rosiile cu 3 lei mai ieftin decat vecinul, prefer sa raman cu ele pe taraba!”) iar pozitionarile de pret sunt aproape de nivelul liniilor diffusion. Daca vreti sa va amuzati sau cautati un motiv de indignare, intrati in Day&Night din Baneasa: o pereche de pantaloni scurti din bumbac Isabel Marant, dintr-o colectie mai veche, 900 lei?
O alta problema, care nu are de-a face cu nici un brand in parte, este ca moda a devenit mai scumpa, over all, in ultimii ani. Materia prima, impozitele, distributia, chiriile, mana de lucru, publicitatea si multe alte costuri ascunse fac dintr-o simpla geanta un obiect al dorintei si al obsesiei, atat de scump si atat de ravnit incat ajungi in punctul in care faci un imprumut de nevoi personale pentru a ti-o cumpara. E un obiect frumos? Fara doar si poate. Pretul e justificat? Absolut deloc.
Inevitabil, un alt rezultat al cresterii preturilor este aparitia unei specii noi de branduri, care umplu golul dintre ce ar fi un pret rezonabil, unul corect si cel real. De aici si succesul catorva mici designeri romani, care lanseaza editii scurte si care mizeaza pe gustul eclectic al putinilor lor clienti si pe faptul ca acestia fac din purtarea acestor creatii o declaratie de inteligenta si de non-consumerism. Tot aici se incadreaza si forfota si puzderia de targuri-eveniment, unde, daca ai rabdare si exercitiu, poti intelege de ce este cazul sa te distantezi – macar o perioada – de malluri.
„Mai rar” = perioada reducerilor (de preferat la inceputul acesteia) sau daca 24 de ore dupa ce ai vazut un lucru care ti-a placut, inca te mai gindesti la acesta :))) … e alta poveste daca mai gasesti/ nu obiectul respectiv
„Mai precaut” = atentie la „trenduri” de sezon
„Mai calculat” = 1. materiale de calitate (piele, lina, matase, bumbac sau combinatii ale acestora/ cu vascoza; 2. piese adaptate varstei, activitatilor, conformatiei corpului, pigmentatiei (croiala, culoare); 3. sa poti face in memorie cel putin 3 combinatii cu ce mai ai pe acasa; 4. sa poti identifica in cel putin 30 de secunde o pereche potrivita de incaltari( pe care le ai deja in garderoba) … altfel o achizitie va atrage dupa sine o alta 😀
Am inteles relativ recent ( in 2010), dupa o documentare de 2 ani :))) care sunt beneficiile lui „mai rar, mai precaut, mai calculat” … acum deschid dulapul si nu ma pot hotari din varietatea de combinatii pe care le pot face … si fata de acum citiva ani, am atitea haine cit incap in 2 geamantane …un pic mai mari :))))
Foarte tare articolul 🙂 Asa e, sunt cam scumpe…inca din toamna trecuta am inceput sa ma gandesc mai bine inainte de a cumpara ceva. Pretul mare nu se justifica la multe piese. Sigur ca fac exceptie cele care se potrivesc foarte bine sau cele care raman in tendinte si pentru urmatoarele sezoane.
Uneori pur si simplu iti ramane gandul la cate o piesa 🙂
Mi se pare un pic ciudat ce spui, in conditiile in care citeam zilele trecute (parca pe un site frantuzesc de stiri), un articol care vorbea despre cum femeile din ziua de azi isi cumpara mai multe haine decat in anii 80 sau 90. Alegerea este mai mare si preturile mai mici. Poate ce spui tu se refera la piata romaneasca strictm care are particularitatea snobismului. Am vorbit cu multi care daca nu dau minim 40 de euro pe niste blugi (pretul de fabricatie cat sa fie? 5?), simt ca nu sunt de „marca” si deci nu sunt multumiti. In Germania de pilda, lumea isi cumpara de la Takko sa zicem si sunt multumiti ca au platit 10 euro iar „marca” e un brand de discount.
@Ioana: categoric femeile isi cumpara mai multe haine acum, decat in urma cu 10-20 de ani! Dar asta nu justifica o ridicare a preturilor, care nu se reflecta in nivelul salariilor sau al standardului de viata. Eu iti pot spune ca in urma 7-9 ani, in Belgia si UK preturile erau cu muuuult mai mici. O schimbare de pret vine uneori ca urmare a unei re-branduiri, cum a fost cazul Topshop. Pe de alta parte, in cazul multor branduri, preturile sunt nesimtit de umflate, iar Zara este cel mai bun exemplu. Iata acest blazer (http://www.zara.com/webapp/wcs/stores/servlet/product/es/en/zara-S2011/61136/429548/SEQUINNED%2BBLAZER), care pe siteul original costa 69,95 euro (adica 297 ron), iar pe cel pentru Romania costa 399 ron (adica 94 euro). Cred ca am spus tot cu asta 🙂
Germania face nota aparte cand este vorba de imbracaminte, pentru ca sunt una dintre putinele culturi europene care nu pune semnul egal intre statut si aspect, sunt o societate foarte egalitara si ei, ca indivizi, sunt pragmatici, cu picioarele pe pamant si total lipsiti de vanitate.
In Germania, fiecare isi cumpara de unde isi permite 🙂
Cei care-si cumpara de la Takko sunt evident persoane care nu castiga mult lunar, au multi copii sau traiesc din ajutor social. Aceste persoane profita pur si simplu de faptul ca in Germania gasesti lucruri ok la bani putini.
In plus, Irina are dreptate. Sa spunem ca nemtii in general nu sunt atat de fashionisti precum italienii sau francezii. Ei sunt mult mai tehnici. Cei care-si permit , se imbraca cu siguranta din magazine cu produse mai scumpe adica mai calitative, fara insa sa incerce sa epateze prin tinuta.Simplu si calitativ, cam asta ar fi dorinta celor cu posibilitati financiare din Germania.
Eram intr-o perioada o cumparatoare infocata de la Nissa.
Da stiam ca platesc mai mult, atunci era cu 20% mai scumpa o rochie decat de la Zara, dar stiam ca cumpar ceva de calitate cu un design „atlfel” decat gasesc la toata lumea.
Intre timp s-au intamplat 2 lucuri: hainele sunt extrem de scumpe, dublul pretului de acum 2 ani sa spunem, iar materialele au devenit din ce in ce mai ieftine.
M-am ars dupa ce am dat 250 RON pe o fusta creion, iar dupa 2-3 purtari s-a scamosat pe lateral. Inacceptabil!
Acum imi cumpar exclusiv de la reduceri, insa si acolo sunt pretentioasa.
Pacat!
Credeam ca mi se pare mie ca au crescut preturile de la an la an. La Zara gasesti incaltamine made in China la minim 100 lei perechea ceea ce mi se pare inadmisibil.
Shopping-ul online si targurile mi se par cele mai bune variante.
In ultima vreme Yoko, Madama si Nissa folosesc 100% poliester. Preturile sunt rezonabile, dar nu inteleg de ce poliester. Nu se mai gaseste bumbac, sau matase….sau atunci preturile ar fi super mari!
uff, in sfarsit, mai e cineva de aceeasi parere ca mine… ma gandeam ca doar eu mi-s ciudata care refuza sa dea pe un maieu aprox 230 de lei!!!… doar ca este de la B&B! oricum, ca e un maieu de la tarabele din piata sau unul dintr-un magazin (care se vrea) fitos, daca te uiti la eticheta… e aceeasi: made in china! diferenta e pretul.
Irina, si incaltamintea de la Nine West e mult mai ieftina pe site-ul lor decat in magazinele de la noi (din pacate nu livreaza in Romania). Totusi macar fac reduceri serioase, ceea ce nu se poate spune despre brandurile romanesti (Nissa, Musette, Dadaa).
In rest, 100% de acord cu tine. Senzatia mea (care imi lasa un gust amar) e ca eu, clienta, sunt luata de fraiera, adica accept sa platesc oricat pe niste produse de calitate cel mult mediocra. Ajungem sa muncim doar ca sa ne permitem „carpe” de la Zara si altii asemenea (daca avem astfel de ambitii desart-fashionistice :)).
A propos, chiar azi am cautat pantofi pentru prietenul meu. O drama totala, minimul de pret e cam pe la 100 de euro, si calitatea nu e nemaipomenita (sa nu mai spun ca am vazut o multime de tenisi de panza care costau tot cam atat).
E bine de sesizat, dar faptul ca ne plangem nu va rezolva nimic. Preturile raman neschimbate.
Ar mai fi varianta alegerii/gasirii unei croitorese bune. De exemplu ma gandesc ca mi-as dori o fusta lunga din matase galbena. Si nu as gasi fusta aia in veci in magazin….asa ca imi iau material si ma duc la ea sa imi faca una:D