„Situatia e albastra”, mesajul de la Bruxelles

Desi nu urmaresc probleme politice si economice mondiale, pana si eu stiu ca saptamana trecuta, la Bruxelles a avut loc summit-ul prin care liderii Europei spera sa rezolve criza datoriilor din zona euro. Conferinte de presa, dezbateri aprinse, vociferari, voturi si asa mai departe… Un lucru insa a parut a fi fost votat in unanimitate (sau cel putin asa se vedea prin prisma unui consultant de imagine): ce au preferat sa imbrace oamenii politici pentru a-si telegrafia pozitia.

Ca e vorba de Angela Merkel (cancelariul Germaniei), Christine Lagarde (Managing Director al IMF), David Cameron (prim-ministrul Marii Britanii), Jose Manuel Barroso (presedintele Comisiei Europeene) sau Herman van Rompuy (presedintele Consiliului European), salile de conferinte au fost impanzite de o mare de albastru si bleumarin.

Nu spun ca bleumarinul este o alegere neobisnuita pentru politica. Din contra, este cea mai traditionala si mai la indemana culoare pentru o tinuta business ireprosabila, intr-un mediu in care imaginea transmite un mesaj inainte ca purtatorul sa articuleze o silaba.

Pe de alta parte, la fel de previzibila este reteta conform careia, atunci cand vrei sa concentrezi privirile publicului pe vorbitor, sa porti un „semn de exclamatie”, un accent de culoare in tinuta, care sa te diferenteze de masa: o cravata rosie in cazul barbatilor, un sacou visiniu in cazul femeilor…

De ce aceasta uniformitate de albastru, tocmai acum?  Cred ca are de-a face cu psihologia, si nu doar cea cromatica.

Albastrul, in special in tonurile sale inchise, sugereaza o stare de calm, poate fi un simbol al tristetii, al racelii, al distantarii rationale. Paleta de pasteluri (bleu, azuriu) si nuante aprinse de albastru sunt culori asociate sperantei si pacii. Asadar, poate ca numeroasele cravate albastre si bleu ale politicienilor, alaturi de catifeaua albastra a cancelarului Merkel si esarfa bleu a doamnei Lagarde au fost o modalitate subliminala de a transmite ca nu renunta la a gasi solutii, ca mai exista o speranta. Sau poate cine stie, la modul cel mai simplist, au ales albastrul ca sa sugereze ca vor face „front comun”.

Sunt convinsa ca cei mai multi dintre noi nu realizam seriozitatea si pericolele situatiei economice – iar daca ar fi sa judecam dupa costumul negru-funerar al lui Sarkozy, suntem cu totii la un pas de sinucidere financiara.

In sfarsit, prin ochi de stilist, nu pot sa nu gasesc interesant faptul ca in ultimii trei ani combinatia de costum in nuanta inchisa (bleumarin, gri antracit, negru)/ camasa alba/ cravata albastra a devenit uniforma politicii europeene.

Later edit: nu numai europeene, pardon. La sfarsitul primelor sale 100 de zile de presedintie, un sondaj facut de biroul de presa al Casei Albei facea publica preferinta lui Barack Obama pentru cravate in nuante de albastru si bleumarin. Vedeti mai jos.