Imbraci pe toata lumea cum te imbraci tu?

O intrebare care mi-a fost adresata de cateva ori in weekendul care tocmai a trecut, in timp ce discutam cu fetele participante la cursul meu de stil: „Imbraci toate femeile la fel cum te imbraci tu…? Pentru ca asta fac unii dintre cei care se ocupa de stil…”

Le-am linistit pe cele care ma intrebau. Nu practic clonarea, ba din contra. Am mai fost intrebata daca port tendinte. Pe unele da, dar rareori, cu moderatie si cu discernamant.

Scopul cursului meu de stil este destul de simplu. Prefer sa explic principii de baza, pentru ca fiecare sa isi poata descoperi sau defini stilul, sa isi poata actualiza sau modifica garderoba. Nimeni nu pleaca de la curs cu o lista de must-haves, nici cu retete depersonalizate. Trendurile, must-have-urile, dictatele de tipul „asa da, asa nu” sunt perisabile. Eu plec de la premisa ca cine vine la cursul meu va dori sa plece cu o lectie pentru intreaga viata, nu doar pentru un sezon.

Prefer sa vorbesc despre originalitate, despre individualitate, despre expresia de sine, in contextul intelegerii a ce ni se potriveste. Prefer simplitatea desteapta, in locul excentricitatii plina de vanitate sau a artificialitatii create in numele modei. Prefer sa vad o femeie in acord cu sine, decat o alta care se razgandeste cu privire la cine este, cel putin de doua ori in fiecare zi. Iar asta se invata, in timp, dupa incercari, greseli, experimente – dar important este ca se invata.

Putem invata sa ne definim stilul mai ales cand ne inspiram, vizual si estetic, din imaginile altora. De la Charlotte Gainsbourg invatam sa fim sic in jeansi, un sacou barbatesc, tenisi si cu bretonul valvoi acoperindu-ne ochii. Cu Sofia Coppola exersam simplitatea asortarii albului cu negru si a rochiei negre cu balerini, nu cu tocuri. Iar Chloe Sevigny ne este exemplu de eclectism, de spirit avangardist si, simultan, de je-m’en-fiche-ism. E vorba de personalitate, de cat de bine te cunosti, de dorinte, de circumstante, de momente din viata, de cat timp esti dispusa sa petreci in fata dulapului, de cata perseverenta iti propui sa ai…

Dupa ce „primim” o astfel de inspiratie de stil, avem responsabilitatea (si dreptul!) sa amestecam ingredientele cum vrem, sa adaugam sare, piper sau un sos, sa iesim din cadru sau sa coloram doar in interiorul conturului. Este vorba de un joc: sa amestecam stiluri vestimentare, croieli, culori, imprimeuri, accesorii, noul cu vechiul, cunoscutul cu surprinzatorul…

Pe final, puteti aborda cursul de stil drept unul de creativitate, un amuzament la varsta adulta pentru ca sa revedeti lumea cu ochi de copil, cu naturalete si entuziasm.  Ne vedem la Iasi?