Mi se pare mie, sau pictorialul incearca sa re-creeze cadrele din „The Last Days of Disco”? Nu cred ca este intamplatoare alegerea celor doua – una blonda, ca Chloe Sevigny, cealalta bruneta, la fel ca Kate Beckinsale. Pictorial: Paris in March, pentru Vogue Russia, editia august 2010; fotograf: KT Auleta, stilist: Brian Molloy, modele: Anne si Kirby Kenny
Pana de curand, daca un stilist spunea „imbraca-te monocrom”, acest lucru se traducea in „poarta o singura culoare, creeaza o linie verticala, amageste-ne ca esti mai inalta si mai supla”, iar cele mai multe dintre femei – in incercarile lor de a pacali oglinda – intelegeau „imbraca-te in negru”. Not anymore, pentru ca in acest sezon „monocrom, din cap pana-n varful degetelor” nu inseamna monoton. Noul monocrom inseamna tehnicolor, tonuri identice sau chiar imprimeuri, inseamna incredere suprema in stilul propriu. Putem fi, pe rand, the woman in red, ladies in
New York Fashion Week fuse, fuse si se duse… Ieri au inceput show-urile din Londra, iar apoi ne mutam la Paris. Dar toate astea sunt departe si aspirationale (desi e interesant sa visezi ca maine primesti invitatie pentru primul rand – bine, pentru al doilea – al tuturor prezentarilor de moda, evah!) si fotografiile de prin reviste si de pe style.com ne vor umple sufletul de frumos, incantare dar si frustrare. Pana una alta, eu zic sa coboram din nori, iar in week-endul asta sa mergem la Sosea (adica
Mi-am inceput dimineata cu 2 briose. Una de ciocolata, la cafea 🙂 si una virtuala, uber-colorata si copilaroasa, primita cadou de la Ralu, proprietara Casei cu Cadouri. Ralu, merci tare, tare mult, mi-ai indulcit si mai tare ziua! 🙂 Nu prea le am eu cu leapsa, dar totusi dau briosa virtuala mai departe, catre 10 bloguri preferate, care nu sunt neaparat despre moda, stil sau frumusete. Asadar si ta-daaam!! Briosa merge la Cartea Smillei, blogul Cristinei Bazavan, la Adrian Ciubotaru, catre Sana si ale ei cirese, la Carola’s musings, la
Nu imi dau seama care este motivul, dar de cativa ani incoace stilul rustic britanic – de viata, interioare, vestimentar, gastronomic – a devenit aspirational si popularizat la extreme. Poate ca nu visam inca la shephard’s pies, fish&chips sau la bangers and mash. In mod cert, insa, ne imaginam seri in fata unui semineu, imbracate in tricotaje voluptoase, facand plimbari lungi dimineata, pe coasta Cornwall-ului, infasurate in saluri groase, cu sosete inalte si cizme de cauciuc, batand dealurile incetosate ale Scotiei si Tarii Galilor imbracate cu un pulover Fair Isle
Cu niste ceai cu aroma de cirese si muffins calde la nas, astept sa se trezeasca si ma gandesc – iarasi, cu speranta – ca asa vor fi toate weekendurile urmatoare: cu soare, cer albastru, miros de frunze arse, dimineti foarte racoroase care imi cer jachete si esarfe, dupa-amieze numai bune pentru un picnic cu mere verzi, baghete cu Brie si vin alb, seri pe o terasa insfasurata intr-o patura, cu discutii interminabile, rasete cu lacrimi sau carti de comentat. Profitati de soarele de afara: inchiriati o barca in
Foarte pe fuga azi, la fel ca toata saptamana. Dar ma opresc un minut pentru niste fotografii minunate: plimbari de dimineata, cafea cu croissant sau ceai cu paine prajita si miere, racoare atat cat sa iti vezi aburul respiratiei, ciorapi grosi doar ca sa trisezi si sa porti fusta in continuare, un el foarte yummy si un bebe adorabil… Pictorial: Week-end anglais; fotografiat de Toyin cu styling de Charles Davis pentru Jalouse, editia noiembrie 2005; modele: Rose Huntington-Whitely si Tobias Brahmst
Azi pare sa fie prima zi de toamna, ca la carte. Pe wish-list-ul zilei mele ideale, as trece: -o dimineata lunga, la un ceai cu Paul Smith – o plimbare printr-un oras aproape gol. Si sa ma intorc acasa cu nasul rosu, dar cu pantofii curati – sa ma imbrac in galben si gri – sa imi cumpar multi trandafiri – iar la intoarcere, o oprire intr-o librarie sau un bistro…
De cate ori spun „americani la Paris”, ma gandesc la Hemingway si la una din cartile mele favorite, „The Sun also Rises”, ma gandesc la Peggy Guggenheim si calatoriile lui Edith Wharton, la interioare Art Deco, primele tunsori feminine scurte si rochii flapper. Cat de mult s-au schimbat lucrurile, cat de mare si impersonal este „satul global” astazi – in afara titlului si a nationalitatii Dariei, nimic din pictorialul din Vogue nu se identifica cu (a fi) american. Sigur, recunosti Parisul, stii ca Daria este canadianca, iar stylingul include doar
