Nu e vorba nici de nivelul tivurilor la rochii, nici de culorile sezonului, nici despre cel mai nou must-have item. Regulile care guverneaza cu adevarat deciziile noastre stilistice sunt mult mai prozaice. Sunt, mai curand, raspunsuri la intrebari de genul „esti prea in varsta sa porti rochia aia” sau „esti prea grasa pentru cealalta” sau „te-ai imbracat total aiurea pentru ocazia respectiva” (a se citi prea pitzipoanca pentru birou, prea serioasa pentru un hot date, prea casual pentru o seara de clubbing) sau – preferata cititoarelor de reviste cu si
Frantuzoaicele au acel je ne sais quoi. La fel si Marion, care pare sa se transforme cu fiecare film, cu fiecare aparitie mondena. O stiti cu siguranta in rolul din La vie en rose si, de curand, din reclamele Lady Dior Bag. Din 2007 pana acum, Marion a primit un Golden Globe, un Bafta, un Cesar si un Swann d’Or, plus aparitii la festivalul Cannes si cel de la Palm Springs. Oscarul ii mai lipseste. (Later edit: nu-i lipseste, scuze, il are si pe acesta). Cum viata ei inseamna premiere,
Imi place Outliers, ultima carte a lui Malcolm Gladwell. Trateaza succesul ca o incursiune logica, care are mai mult de-a face cu ocaziile care iti ies in cale, felul in care esti educat (inclusiv comportamente, tehnici de invatare, motivare etc) si ceva talent, decat cu IQ-ul propriu-zis. Nu am citit-o inca, dar sunt sigura ca e geniala. Receziile spun ca este fantastic de interesanta, usor de citit. Internet window shopping-ul. Stiu tot ce exista prin magazinele din Bucuresti (si nu e mare lucru de gasit), asadar shoppingul obisnuit a ajuns
Cine vrea sa mearga la Tropice pentru o vacanta, sa ridice mana. Nu ma deranjeaza frigul (foarte tare), dar ma irita zilele fara soare. Asadar, vreau undeva cu mult soare, de preferat fara multa lume si fara proaste ca Bahmu, fara taximetristi mitocani, fara noroi, fara stirile de la ora 5 si fara crize de isterie legate de scaderea leului. Vreau cocktailuri colorate, plaja alba, soare fierbinte, briza, liniste, penumbra bleu de dupa-amiaza si mult somn. Sunt obo si nu vreau zapada. Cred ca o sa plec in Caraibe, mai
Exista un film frantuzesc (din care am vazut doar secvente), al carui titlu este „Le Chignon d’Olga”. Un tanar se indragosteste sfasietor de o fata, dupa ce ii observa, in reflexia unei ferestre, cocul strans delicat la ceafa.
It’s that time of the year again, cand in paginile revistelor incep sa apara campaniile publicitare pentru primavara 2009. Cand economia e in plina criza iar viitorul este incert, moda se reintoarce la ceea ce stie sa faca la superlativ: old-style glamour. Poate femeile nu vor ajunge sa isi traseze dunga ciorapilor cu un kohl Lancome si nici sa poarte baticuri D&G peste bigudiuri, dar austeritatea se face simtita si la nivel vizual, nu doar financiar. Ceea ce defineste si domina campaniile publicitare pentru primavara 2009 este un aer de,
Via Fashionologie, am descoperit calendarul Vogue Franta pe 2009. Paisprezece fete, printre care Eniko Mihalik, Jourdan Dunn, Erin Heatherton si Lakshmi Menon, fotografiate de Terry Richardson si styled de Carine Roitfeld, in diverse ipostaze sexy si retro. Toate poarta lenjerie si pantofi Louis Vuitton. How french!
Sa nu va speriati ca Style Diary arata putin diferit. Se pare ca am doua maini stangi cand vine vorba de coduri HTML, admin samd. Nu stiu ce am facut, dar ceva am facut gresit. Se va remedia in curand. Sorry.
Back to normal si business as usual, nu-i asa, printi si printese? M-am bucurat de prima zapada serioasa si mi-as fi dorit sa se fii intamplat in vacanta – nu de alta, dar prea multa lumea mi-a spus ca bucuria zapezii in timpul saptamanii paleste, prin comparatie, cu iritarea cauzata de trafic, de deszapezirea masinii, de cizmele murdare samd. In seara cu ninsoarea, noi fetele vorbeam despre mansoane de blana si doamnele din anii ’30. Sa vedem despre ce a discutat insa presa… Trinny and Susannah meet their match –
Coincidenta – sau poate nu e o coincidenta 😉 – a facut ca, in 2 zile consecutive, sa scriu un articol-profil al lui Isaac Mizrahi si sa vad, online, un speech public de-al lui, despre creativitate, inspiratie samd. Personal, nu il consider un geniu stilistic, nu am aflat sa fii revolutionat in vreun fel istoria sau industria, iar biografia lui urmeaza scenariul tipic al visului american: mama indragostita de moda, nascut intr-un mediu nu foarte propice flerului artistic, primeste o masina de cusut cand implineste 10 ani, dupa cursuri de
