Ma gandesc de ceva vreme sa scriu un articol pe subiectul asta, pentru ca nu exista workshop, sesiune de evaluare de garderoba sau discutie cu vreo clienta in care nu apare aceasta intrebare. De curand, o astfel de triere de garderoba-sedinta de outfit styling a scos la iveala un „set” de pantofi + geanta oranj, prea (mult) asortati. Dupa ce am lamurit-o pe proprietara tandemului cum sa (nu) il poarte, mi-am dat seama ca e pretextul ideal pentru a face acelasi lucru pe blog. Asadar, mai asortam geanta cu pantofii?
Schimbam sezonul, schimbam culoarea-vedeta. In toamna asta nu e vorba nici de rosu, nici de galben mustar, nici macar de violet, albastru-petrol sau oranj terracota. Culoarea toamnei 2018 este (surprinzator?) maroul. Culoarea scortisoarei, a ciocolatei, a castanelor, a ceaiului englezesc. Culoarea canapelelor cumparate in anii ’70, a pungilor de hartie, a frunzelor moarte. Nu suna deloc glamorous. Cu toate astea, intreaga industrie a modei a decretat ca le choix du jour este maroul, in toate declinarile lui: ciocolatiu, tabac, ruginiu, caramel, acaju, castaniu, cafeniu… A fost omniprezent pe podiumuri (la
Liliana, care imi citeste blogul de cativa ani si imi trimite din cand in cand un email concis, mi-a scris de curand: „Am implinit 40 de ani (mi-e cam greu sa ma impac cu varsta asta!) si brusc am impresia ca ma imbrac la fel ca fiica mea, care are 15 ani. Si pe blogul tau, si pe alte siteuri am gasit sfaturi vestimentare pentru adolescente, dar toate piesele recomandate par mai curand pentru femei adulte: un blazer, o pereche de jeansi skinny… Imi ador fiica si tin tare mult
Septembrie a venit si aproape s-a dus, iar dupa o vara aurie – cu gust de pepene rosu, miros de ploaie si piele bronzata – ma simt pregatita sa schimb registrul senzatiilor si obiceiurilor. Sa simt miros de frunze arse si creioane proaspat ascutite, sa gust o placinta de dovleac, sa imi reorganizez agenda, sa explorez orasul la pas fara sa transpir, sa savurez o cana de ceai din petale de trandafir si menta sau cu gust de mere coapte, sa accelerez oleaca ritmul lecturilor, sa ating alte texturi: o
Peste 10 ani, cand ne vom uita in urma la vara si toamna lui 2018, care credeti i-ar putea fi trasatura definitorie sau tema cea mai intens dezbatuta? Elena Udrea pe coperta unei reviste de mondenitati? Fantanile cu jocuri de lumini cumparate de primaria Bucurestiului? Referendumul din octombrie? Nici vorba. Eu imi imaginez ca va fi vorba despre rochiile midi. Pentru ca, daca a existat vreo piesa vestimentara care sa fi dominat vizual ultimele luni, aceasta a fost rochia al carei tiv ajunge la jumatatea gambei. Toate brandurile, mici si
Mi-a placut dintotdeauna septembrie. Am mai scris si in alte dati, este luna pe care o simt cel mai bine drept „inceput de an”: aduce cu ea, de fiecare data, un impuls nou, o reinventare lejera care inlocuieste cu energie noua o parte din melancolia finalului de vara. Ba chiar, daca stau sa ma gandesc bine, am in fiecare an sentimentul reintoarcerii la scoala, un soi de entuziasm copilaros, insotit de bucurie si curiozitate legate de ce urmeaza sa mi se astearna in drum in urmatoarele luni. Astea fiind spuse,
Iata-ne ajunse la momentul acela bizar din an si calendar cand, meteorologic, inca parem in plina vara, dar daca folosim drept barometru colectiile de moda, ai zice ca suntem la mijloc de noiembrie. Magazinele se umplu, incet-incet, cu tricotaje, mantouri, carouri scotiene sau culori autumnale (hello, ciocolatiu, ruginiu si ocru!) – si ma astept ca, cat de curand, sa apara propunerile tinutelor de Craciun. Eu va propun sa mai ramanem cateva saptamani bine infipte in realitatea meteorologica – mai ales pentru ca de cativa ani incoace, septembrie pare sa faca
Moda, in cele mai moderne, eclatante, flamboaiante, aspirationale si comerciale forme ale ei, e omniprezenta: in feed-urile noastre de social media, in campanii publicitare, practic peste tot in offline si online. Ceea ce numim „street style” – tinute deseori intentionat construite pentru a fi imortalizate ca promovare de brand, prezente alteori firesc alcatuite si dovezi de bun gust innascut – continua sa fie o directie ultra-populara in fotografie pentru ca, teoretic, infatiseaza femei ca mine, ca tine, ca noi, „surprinse” intr-o zi oarecare, cu deosebirea ca primele sunt permanent splendid
1999. Anul in care Prince spera sa petreaca fulminant, iar Teri Agins publica The End of Fashion. Saracul Prince a dansat pana a vazut violet in fata ochilor, cartea cu pricina a devenit si ea desueta si demodé (merita insa citita, pentru a avea o cronologie si analiza desteapta a evolutiei industriei modei), iar moda a continuat sa traiasca. Facem fast-forward pana in 2018, cand ni se anunta un alt sfarsit iminent si previzbil al modei, de aceasta data prin intermediul tehnologiei. Dar va intreb intai ceva. V-ati cumparat anul
Cu cativa ani in urma ma intalneam cu un tip foarte misto. Parte din farmecul lui – pe langa inteligenta, ochii de culoarea mierii, spiritul de aventurier si mirosul de cocos al pielii – era ca purta la incheietura o bratara cu scoici. Le culesese chiar el, in timp ce facea scufundari in Bali, in timpul unui an sabatic. Well, desigur… Pretiozitatea lui ma irita la fel de mult precum capacitatea-i de a vorbi doar despre el insusi. In fine, fac fast-forward cativa ani pana astazi, cand regret ca nu
