“It was snowing. It was always snowing at Christmas. December, in my memory, is white as Lapland, though there were no reindeers. But there were cats.” – Dylan Thomas, A Child’s Christmas in Wales Mai sunt 14 zile si incepe un nou an. Recunosc, abia astept sa descopar ce imi va oferi, abia astept sa ii trec pragul – chiar daca am in continuare proiecte neterminate, multe altele abia puse pe hartie sau in stadiu de „boboc”, ca sa nu mai spun de shopping pentru ultimele cadouri, decorarea casei
Stiti chestia aia, momentul ala cand vreti neaparat, dar neaparat un anume lucru, dar nu sunteti sigure de unde a aparut ideea, care a fost declicul sau de ce ati facut respectiva fixatie? Ieri erati multumite cu starea de fapt, dar astazi… ah, astazi v-ati petrecut sfertul de ora din dus gandindu-va la o anume geanta, rochie, pereche de pantofi si creionand o strategie pentru achizitionarea sa in pauza de pranz. Exagerez un pic, dar ati inteles ideea. Am trecut zilele trecute prin aceeasi stare, din cauza unui blazer din
Este intrebarea care ma face de fiecare data sa-mi dau ochii peste cap. Nu, nu e „vii la piesa aia de teatrul experiential cu mine?”, nici „te superi daca mai ascultam doar o data, a suta oara, Despacito?” Intrebarea care ma terorizeaza e: „Cu ce te imbraci la petrecerea X/ de Craciun/ de Revelion?” Aaargh, nu stiu, ma voi gandi in seara respectiva! Refuz sa imi bat capul cu chestia asta, mai ales in perioada asta a anului, in care toate femeile se infasoara in catifea, se pudreaza cu glitter,
Spre finalul fiecarui an ni se ofera ocazia fie sa incetinim ritmul, sa respiram adanc, sa reflectam si sa savuram ultima luna din an, fie sa acceleram pasul, sa ne luam avant spre noul an, sa rezolvam si inchidem tot ce am lasat „in coada de peste” pana acum. Ni se ofera, de fapt, posibilitatea unei alegeri si/ sau a unor decizii (prietena mea buna Clementina v-ar putea explica diferenta dintre cele doua, nu e doar semantica, ci mentala, emotionala si de paradigma). Unora le este mai usor decat altora
Coperta este superba: eleganta, distinsa si distincta, simpla, cu o nota vintage care face referire la editiile „varstei de aur” ale revistei. Toti cei intervievati din industria modei sunt unanim incantati si deloc suprinsi de alegerea tinerei Adwoa Aboah, faimoasa la 25 de ani nu doar pentru trasaturile ei fizice, ci mai ales pentru activismul social si platforma digitala creata pe principii feministe, Gurls Talk. Pentru noul Vogue, Adwoa este muza perfecta. Fotografia de pe coperta este in sine o declaratie, chiar si fara lista lunga si impresionanta de nume
Sper sa nu ma urati imediat cand va spun ca mie nu imi plac palariile. Asta e realitatea. Am incercat, de-a lungul timpului, nenumarate modele. Nu ne impacam deloc: fizionomia mea, cu sentimentul de a avea ceva „pe cap”, cu faptul ca uneori mi se electrizeaza parul iar alteori mi se turteste, cu felul in care imi vad finalizate propriile tinute. Admir, realmente, femeile care poarta cu distinctie sau naturalete cate o palarie. Moi? Not so much. Eu prefer cerceii mari, cate o esarfa sau fular supradimensionat, o fusta colorata,
Nu e un secret ca iubesc toamna si tanjesc dupa zilele aurii, calde de vara. Cu toate astea, iarna are cateva elemente care imi merg la suflet. Unele dintre cele mai frumoase zile de iarna – cele cu zapada multa si liniste la fel de multa, cele inghetate dar insorite – ma fac sa uit de griul infinit, de diminetile mohorate si intunecate, de frig si de cat de lung pare acest anotimp. Brusc, in acele zile lumea e plina de stralucire, iar lumina e blanda, incetosata sau din contra,
In perioada asta a anului, hibernam. Dormim dupa-amiaza. Ceainicul e mereu plin si fierbinte, paturile asezate la indemana pe bratul canapelei, caldura din soba sau focul din semineu ard mocnit, iar noi ne permitem luxul lenevelii in casa, cate o zi sau cate un weekend, prelungit cum e acesta care urmeaza. Sa te trezesti intr-o dimineata gri si ploioasa (sau, spre final de decembrie, intr-o dimineata alba si inzapezita) iti face chef sa ramai in pijama, nu-i asa? Eu vin insa in apararea unor haine comode, tactile, aproape luxoase, cu
Garderoba-capsula si „less is more”. Sunt doua dintre mantrele stilului personal, doua dintre principiile pe care le discut la workshopuri sau in conversatiile cu clientele mele. Pe cat de mult cred in beneficiile lor, pe atat de dificil stiu ca sunt de pus in practica. Observ asta in reactiile femeilor: fundamental, toate viseaza la o garderoba usor de gestionat, dar se lasa greu convinse ca se pot descurca – a se citi a face tinute creative sau a nu se plictisi rapid de ce imbraca – cu doar o mana de
“The idea that we should always be ‘seizing the day’ and ‘pushing through’ is ridiculous. We have seasons for a reason.” —Michaela Chungare Dupa o saptamana agitata si o sambata plina de activitati, duminica este ziua in care am chef sa stau acasa. In liniste si in leneveala totala. Un film si niste muzica imi pot tine companie dimineata, alaturi de cana de ceai, pana imi intru in ritm. Apoi o plimbare, insotita de un podcast fascinant – pentru ca nimic nu se compara cu o plimbare de dupa-amiaza printr-un
