Mi-aduc aminte perioada liceului, cand eu scotoceam in dulapul surorii mele, iar ea cotrobaia pe furis in al meu. Imprumutam de la ea o rochie albastra, iar ea lua de la mine tricoul in nuante fluorescente si jeansii rupti. Faceam acelasi lucru si cu prietenele de-o seama, cele cu care apoi susoteam despre baieti, ce citisem in „Bravo” si mici alte drame inerente varstei. Cum, voi nu faceati la fel? Astazi, cand se intampla sa merg la shopping cu 2 prietene – sau 2 surori -, ma amuz ascultandu-le. La
In fiecare an, cand diminetile devin fierbinti si se da startul febrei weekendurilor la mare, eu visez cu ochii deschisi. E un vis care se repeta. Sunt in vacanta pe Riviera Franceza (dupa caz, uneori pe Coasta Amalfitana, alteori pe cea Dalmata), port o rochie ultra-comoda si fluida, o chintesenta a verii, beau un pahar de rose racoros si am langa mine acelasi accesoriu: un simplu cos de rachita. O invinovatesc pe Jane Birkin pentru acest vis. Si mai dau vina pe Google si Pinterest, pentru usurinta cu care gasesc
Arta pozatului in oglinda. Ati observat ca pare sa fie un soi de talent nou, pentru cultivarea caruia prevad ca va aparea o academie unde se vor preda cursuri de „posing for outfits”? Sau poate nu, vom vedea. Lasand la o parte ubicuitatea lui #ootd (in momentul in care scriu acest articol, Instagram listeaza aproape 70 milioane de fotografii cu ante-numitul hashtag; mai exact 69,536,840!), in demersul vostru stilistic zilnic imortalizarea tinutelor capata un scop practic: Creaza o arhiva vizuala a ceea ce ati purtat de-a lungul unei perioade Devine
Nu eram dependenta de shopping. Cel putin, asta as fi spus daca cineva m-ar fi intrebat. Da, cumparam aceeasi piesa in multiple exemplare si in culori diferite si da, eram constienta de cat de multe haine aveam deja (pe cele mai multe le purtam in mod repetat, in zilele imediat dupa ce le cumparam). „Sunt toate de calitate”, ma asiguram. „Investesc in stilul si garderoba mea”, imi spuneam. In plus, erau banii mei, nu ma imprumutam ca sa merg la shopping si nu cheltuiam pe un card de credit. La
A fost odata ca niciodata, un sezon al modei cand femeile erau atrase de tot ce inseamna minimalism stilistic: tricouri albe si gri, pantaloni negri sau albi, pantofi masculini si tenisi simpli, rochii lipsite de orice ornamentatii sau aplicatii, cardiganuri si sacouri destructurate, coliere subtiri cat un fir de paianjen… Povestea asta nu se intampla cu mult timp in urma, insa pentru ca orice poveste buna are un punct de cotitura si cititoarele trebuie tinute in priza, autorii au decis sa dea pagina. Sa inceapa un nou capitol. Sa ne
Imi aduc aminte de o zi cumplit de calda in martie, cred ca era o luni, nu mai stiu sigur… Cert e ca a luat toate femeile prin surprindere – sau cel putin pe mine si pe cele cu care m-am incrucisat social in acea zi, noi total nepregatite pentru o venire atat de brusca si prematura a verii. Presupun ca toate verificasem starea meteo si ne rezervasem ba un cardigan lejer si o esarfa, ba o bluza cu umerii decupati si espadrile colorate pentru acel inceput de saptamana. Doua
Saptamana asta ma pregatesc pentru un workshop de stil personal urmat de un interviu si o sesiune foto, apoi ma indrept spre Brasov pentru un curs de 2 zile de instruire a angajatilor din retail fashion si ma reintorc acasa pentru petrecerea de botez a baietelului celei mai bune prietene. Una peste alta, fac bagaje si imi construiesc tinute pentru 6-7 zile cu evenimente total diferite, ca moment al zilei, prezenta, audienta, nivel de eleganta. Voi intalni persoane noi, voi intra in rol de „profesoara” si de invitat, voi pasi
Ai avea incredere ca un gadget sau o jucarie noua sa iti spuna cum sa te imbraci? Sau, ca sa fiu cat mai concreta, ai avea incredere intr-un soi de robot, programat de niste baieti din IT, care evalueaza cat de eleganta, la moda, asortata sau creativa esti? Personal, as avea o umbra de indoiala – poate si pentru ca stilul personal nu tine de un algoritm, iar stereotipul stilistic al programatorului IT (jeansi, tricou lalai sau camasa in carouri scoasa din pantaloni, purtator de ochelari) nu are absolut nimic
A venit momentul sa strangi puloverele si ciorapii grosi, sa pui deoparte cizmele de ploaie si trenchul, sa impachetezi hainele in culori inchise. O data cu luna mai, zilele insorite inseamna dantela, imprimeuri florale, culori vii sau luminoase, tivuri scurtate, croieli relaxate. Eu, cel putin, stiu ca o data ce trece jumatatea lui aprilie, ma gandesc doar la tinute all-white, sandale, umeri dezveliti seducator, fuste cochete, pantaloni culottes fluizi, ochelari de soare si primii pistrui… Asa ca, desi mai sunt cateva saptamani pana incepe vara, te incurajez sa incepi scotoceala
La modul general, nu ai ce sa le reprosezi celor de la Nike cand e vorba de felul in care se raporteaza la femei. Este brandul care in mod constant promoveaza imagini ale unor femei uimitoare, extraordinare, rezistente, capabile, pline de vigoare si energie. E suficient sa urmariti filmuletul de mai jos sau sa cautati vreuna din campaniile de advertising din ultimii ani. O simpla cautare pe Google cu „Nike women” va face sa infloreasca pe ecranul vostru imagini cu femei nu doar atletice sau tonifiate, ci si aprige, femei
