Alaltaieri am avut o scurta conversatie cu o clienta: merita sau nu sa dea 399 lei pe o rochie 100% poliester? Am ajuns impreuna la concluzia ca „nu”, desi poate suntem tinute in loc de o prejudecata… Cu o alta amica discutam daca isi poate da seama, fara sa citeasca eticheta, din ce material este facuta bluza ei. Raspunsul ei a fost un ridicat din umeri si o privire uimita, parand usor destabilizata de intrebarea mea. „Nu citesti niciodata etichetele?” „Nu. Le tai imediat pentru ca ma zgarie si oricum
Eu nu cred in coincidente si intamplari aiurea, ci intr-un mare aranjament universal. Nimic nu e aleatoriu, primim ce meritam si ni se ofera ceea ce cerem – intr-un fel sau altul si nu neaparat asa cum ne-am astepta… Saptamana trecuta va povesteam despre rochii frumoase si traditii despre ceai verde si hidratare, remember? Peste asta, daca ar fi sa ajung vreodata intr-un Hall of Fame al citatelor, sub fotografia mea ar scrie ceva de genul „ca sa intelegi cine esti si daca vrei sa te imbraci altfel, iesi din
Articolul despre camasa din denim a avut un succes surprinzator si a adus, o data cu el, multe intrebari din partea voastra: despre detalii, despre asocieri care vi se pare bizare, despre look-uri pe care nu indrazniti sa le purtati, despre „modul de utilizare” a unei piese vestimentare pe care nu o intelegeti… Dintre cele pe care le-am primit pe email, cea mai des repetata a fost „cum port o camasa din denim cu jeansi, fara sa arat ca un cowboy? Le pot purta impreuna sau mai bine nu?” „The
„Happiness is more than the absence of pain; it is a radical shift from one state into another. It is a subtle transference of energy from darkness into light. It’s a smell like jasmine or burnt sugar on the crust of a pie. It’s the sound of a zipper on a new dress or the wet sandpaper tongue of a cat: anything that jolts introspection and forces you up and out. When you want to feel happy, try to change your context – move into a beam of sunlight, thrust
Sunt indragostita iremediabil. Sunt indragostita de camasile din denim. Daca vreti sa ma vedeti fericita, faceti-mi cadou o camasa din denim (am deja doua, dar asta nu conteaza). Nu stiu cum s-a infiltrat dragostea asta in garderoba mea – poate a fost un coup de foudre? poate a fost slow burn? -, cert este ca imi vad camasile din denim completandu-mi toate tinutele. Cu o astfel de camasa, tinutele semi-profesionale pe care le imbrac atunci cand livrez un workshop corporate devin mai putin austere, jupele creion imi sunt modernizate, noii
Cu ani in urma, vizitand o expozitie la Londra (The Golden Age of Couture), am fost fermecata de o serie de rochii ce purtau semnatura unor designeri britanici (Normal Hartnell, Peter Russell, Digny Morton, Hardy Amies): gratioase si feminine, cu fuste closate sau drepte si cu gulere cuminti, acoperite de imprimeuri florale minuscule, intotdeauna asortate cu manusi, palarie si o poseta eleganta. „Tea dresses” – rochii de dupa-amiaza, pentru vizite si ceaiuri, din tafta, batist sau matase, asa sunau descrierile sumare de pe cartonasele din dreptul lor. Pentru un moment,
Sa probezi o pereche de pantofi. Sa frunzaresti un numar din Elle. Sa urmaresti o emisiune despre stil la TV. Toate fac parte din universul modei, fiecare ne prind intr-o lume aparte. Cartile de si despre moda, desi nu ne oferi independenta fata de aceasta lume, ne inspira, ne provoaca sa avem o atitudine mai reflexiva si o perspectiva mai complexa fata de aceasta industrie, istorie si arta, ne dau detalii si structura, ne deschid usi, dau la o parte cortine si masti. Pentru ca in ultima jumatate de an
Cu multe luni in urma am scris un articol despre vanzatoare, prin prisma experientei unei cumparatoare obisnuite. Mi-ati lasat cateva comentarii (mult mai multe prin mesaje private): va feriti de unele, dar pe altele le placeti; va agaseaza cu recomandarile dar intalniti si cateva care va ignora complet; unele sunt profesioniste, placute, altele incompetente… Experientele difera de la magazin la magazin, de la un brand la altul, de la o persoana la alta. Adevarul este ca nu ne putem astepta la primirea calda si surazatoare dintr-un atelier sau un magazin
Pentru ca zilele trecute anuntam a treia editie Style Conversations (cea despre accesorii) de sambata aceasta, cateva dintre voi mi-au scris cu rugamintea de a explica mai multe feluri de a innoda, lega si purta o esarfa (daca ma gandesc mai bine, si asta ar putea fi tema unei intalniri Style Conversations, parafrazand cantecul lui Simon & Garfunkel, 50 ways… ?). De multe ori, in timpul sesiunilor mele de evaluare de garderoba am „exhumat” diverse esarfe, inmormantate intr-un colt de dulap. Motiv nepurtarii lor era, mai tot timpul, „nu stiu
Saptamanile trecute, cand soarele aproape ne facuse sa credem ca am terminat cu paltoanele, puloverele, cizmele si colantii grosi, am intalnit pe strazile Bucurestiului fete in rochii primavaratice, in pantaloni scurti, fara ciorapi si incaltate in sandale decupate. Este adevarat, purtau pe deasupra cardiganuri si esarfe innodate la gat. Mie imi este greu sa fac trecerea la moda de vara intr-o maniera atat de radicala. De altfel, nici nu am chef sa renunt la fusta din catifea, la botine, la mantoul galben… Am nevoie de aclimatizare, de acomodare, pe etape.
