Relatia dintre limbajul modei si expresii ale violentei, relatia dintre mancare (gastronomie) si sexualitate, popularitatea tatuajelor, mancatul cu tacamuri sau cu mana, exemple de adaptare a conduitei prin filme iconice (My Fair Lady, Maid in Manhattan, Sweet Home Alabama), cum sa folosesti feng shui-ul pentru armonia locuintei, Ozzie Osbourne si wrestlingul… „Bunul gust: suntem ceea ce ne place” este o carticica plina de exemple despre ceea ce se poate incadra in „gust”, bun sau rau. Ar trebui sa ne forteze sa ne gandim la anumite alegeri pe care le facem,
Drumurile astea prin tara, pe care le-am facut in ultimele saptamani, mi-au trezit o stare de introspectie, de nostalgie si m-au facut sa inteleg ceva mai multe despre ce inseamna responsabilitate personala, decizii, promisiuni facute tie si altora. V-as putea povesti un milion de lucruri despre metaforele pe care le-am descoperit la volan. Despre drumuri care ti se desfasoara in fata ochilor, oglinzi retrovizoare, sentimentul de siguranta sau chiar despre GPS ca metafora despre a te baza pe ceva sau cineva in afara de tine. Iar ieri seara la Brasov,
Inainte sa citesti postul de astazi, uita-te un moment la geanta pe care o porti cu tine azi. E aceeasi geanta pe care o purtai la inceputul saptamanii si luna trecuta? O ai de cativa ani buni? O mai „vezi” sau pur si simplu o porti pentru ca, de dimineata, o gasesti langa cuier? Ti se pare ca este genul de geanta care se potriveste la… orice tinuta sau not really? Tii la ea sau e doar asa, o geanta oarecare? Bine, nu vreau sa te conving ca e cazul
Pe cat de greu v-ar fi sa credeti, a fost o vreme cand femeile se fereau sa poarte ultima moda de la Paris. In „Varsta inocentei”, romanul din 1920 al lui Edith Wharton care descrie societatea new-yorkeza din perioada victoriana (cca 1870), o conversatie la cina are drept subiect extravagantele in toalete ale tinerelor din Boston fata de obiceiurile vestimentare ale batranei doamne Baxter Pennilow „care facea totul cu dichis”*. Doamna cu pricina tinea o comanda permanenta la casa Worth din Paris (fondata de Charles Frederick Worth in 1858), importa
Comparativ cu, sa spunem, o posibila vizita a Papei in Romania, faptul ca piata e inundata de croieli noi de pantaloni nu e asa o mare chestie. Pe de alta parte, daca ne gandim ca rochiile nu si-au mai modificat croielile de ani de zile iar singurul surplus creativ de sezon al fustelor este peplumul sau tivul asimetric, noii pantaloni capata o perspectiva interesanta. In ultimii 3 ani, prin garderobele noastre au trecut: salvarii comozi, pantalonii banana si jodhpurii avangardisti, pantalonii scurti foarte sic pentru birou, jeansii boyfriend si pantalonii
„Clothes matter: we care abut what we wear, and not caring is usually a sign of depression, madness or the resignation to our imminent death. I don’t believe people who tell me that they are not interested in clothes or what they wear. I think they mean that they are not interested in fashion, and believe that following the trends is a waste of time. They look for comfort and a reasonable fit in the clothes they buy and that will do. But such an attitude lies on the surface.
Cand vine vorba de genti („statement” sau nu), femeile se impart in cateva tabere. Exista tabara celor pentru care „statementul” este autentic, iar valoarea gentii nu se masoara doar in pretul de pe eticheta, ci si in mesajul transmis. Care mesaj, cu cat brandul gentii este mai recognoscibil si gentile posedate sunt mai numeroase, cu atat este mai clar: „Nu doar le merit, dar mi le si permit. Pe toate!” La polul opus, exista tabara celor care se chinuie sa afiseze acelasi „statement”, dar incercarile sunt ridicole, iar geanta este
Cu multi, multi ani in urma, tatal meu cumpara primul televizor color din familie. Descopeream atunci ca buzele crainicelor de la stiri erau rujate cu rosu, ca rochiile Angelei Similea erau multicolore, ca strumpfii erau bleu nu gri, ca „mira” de pe micul ecran, de la sfarsitul programului TV, agresa retinele telespectatorilor… Moda ultimelor sezoane imi creeaza aceeasi impresie. Dupa ani de culori discrete, apare brusc color blockingul din vara lui 2011, care ne transforma cu brutalitate si fara avertismente in umblatoare cuburi Rubik. In vara aceasta, tendintele pastel ne
In weekendul acesta, pe langa cursul de stil de la Iasi, m-am apucat de cititul unei carti (asta pentru ca am promis ca voi face, rand pe rand, recenzii ale unor carti tangentiale cu moda, stilul, tendintele). Cartea este „Bunul gust: suntem ceea ce ne place”, semnata de Peter Trifonas si Effie Balomenos. Pana la recenzie si concluzii, va las spre lectura paragrafele introductive (potrivite unei cafele de dimineata, asta si pentru ca nu am avut timp de recomandarile de lectura pentru weekend!). Btw, ce gust are „bunul gust” pentru
