Honeysuckle Rose, nuanta intensa de roz corai aleasa anul trecut, si Mimosa Yellow, galbenul solar al lui 2009, au fost propuse de Pantone datorita aceluiasi mesaj: optimiste si dinamizante, ne modificau starea de spirit, ne incarcau cu energia necesara trecerii printr-o perioada dificila, ne revitalizau dupa recesiune.
Cu papilele gustative innebunite de caramel si sampanie, cu colinde murmurate de dimineata pana seara, cu luminite in ochi si in brad, cu glitter pe unghii si pe cadouri, m-am gandit sa postez niste imagini care sa ma/ va/ ne inspire in zilele urmatoare. Mai mult sau mai putin rosu, alaturi de buline, alb si argintiu, catifea langa auriu, fulare groase care ascund zambete carmin.
E un accident fericit, cred eu, atunci cand lumile artei si ale modei intra in coliziune frontala, canta la unison, danseaza in acelasi ritm – iar accidentul devine cu atat mai interesant cand rezultatul coboara din „stratosfera” si ajunge in strada. Un astfel de prim accident a fost primavara lui 2008, cand dupa colectia Dolce & Gabbana toate rochiile purtau boboci inmuguriti, petale imprastiate, flori pictate in tuse de acuarele limpezi. In aclasi sezon, Chloe si Cavalli se inspirau din nuferii impresionisti ai lui Monet, Prada caligrafia ghirlande de frunze
Am ajuns de curand la o concluzie (documentandu-ma pentru un workshop despre 50 de ani de LBD pe care nu stiu cand voi avea timp sa il organizez, poate inainte de Craciun!!!). Motivul pentru care rochia neagra este considerata perfecta pentru o petrecere – orice fel de petrecere – nu este ca te face sa pari mai supla. Nu are de-a face nici cu Coco Chanel (despre care, dupa ce ii citesti biografiile sau vezi filmele, ramai cu impresia ca nu era foarte petrecareata). Nu, motivul popularitatii rochiilor negre este
O anecdota din istoria picturii spune ca in 1832, in timpul unui vernisaj, John Constable si William Turner aveau doua tablouri agatate unul langa celalalt. Cu cateva momente inaintea sosirii criticilor, Turner a adaugat o ultima tusa de culoare tabloului sau, astfel incat Helvoesluys, peisajul lui marin, sa fie considerat superior celui pictat de Constable, „Deschiderea Podului Waterloo”. Tusa de culoare era o pata de rosu, o geamandura in mijlocul tabloului. A functionat.
Desi nu urmaresc probleme politice si economice mondiale, pana si eu stiu ca saptamana trecuta, la Bruxelles a avut loc summit-ul prin care liderii Europei spera sa rezolve criza datoriilor din zona euro. Conferinte de presa, dezbateri aprinse, vociferari, voturi si asa mai departe… Un lucru insa a parut a fi fost votat in unanimitate (sau cel putin asa se vedea prin prisma unui consultant de imagine): ce au preferat sa imbrace oamenii politici pentru a-si telegrafia pozitia. Ca e vorba de Angela Merkel (cancelariul Germaniei), Christine Lagarde (Managing Director
Obsesia mea pentru galben se manifesta din nou, prin atractia fata de aceste poze – desi, in realitate, in jurul meu am doar „pete”, nu „intinderi”, de galben. Sunt sigura ca, in mare masura, are legatura cu faptul ca galbenul solar, auriu, de narcisa si de floarea-soarelui a fost prezent in vestimentatia verii iar acum isi continua tranzitia – mai copt, mai stins, mai pigmentat – catre toamna, catre o paleta cu nuante de miere, mustar, ocru, goldenrod, chihlimbariu…
… ma inspira in dimineata asta (in special fusta!), desi nu am absolut nimic asemanator in garderoba sau in casa.
In paralel cu monopolul modei pariziene de-a lungul si latul lumii, nemtii erau cei care dominau la inceput de secol douazeci industria vopselelor pentru tesaturi. Inainte de primul razboi mondial, 90% dintre culorile folosite in industria textila americana erau importate din Germania. In aceeasi perioada, retailerii si marii producatori de imbracaminte din State traversau oceanul pentru a participa la prezentarile de moda de la Paris. Se intoarceau acasa cu valizele pline de vesminte si mostrare de materiale, iar caietele de notite erau innegrite de crochiuri si detalii. Primul Razboi
