Cum ar fi sa o vezi pe Lucrezia de Medici imbracata intr-o creatie sculpturala, un corset cu aspect de metal topit, ale casei Schiaparelli? Ti-o poti imagina pe Maria Magdalena lui Carravagio proband ceva din cea mai recenta colectie Commes Des Garcons? Sau pe Anne de Cleves, intr-una din piesele controversate ale Lottei Volkova? Interesante aceste exercitii de imaginatie, insa nu mai e cazul sa li te supui. Am descoperit-o de curand pe Jessica Worrall, o tanara artista britanica, care si-a asumat aceste utopii stilistice si le aduce in fata
Nu se intampla des sa ma aventurez in domeniul cinematografiei si analizei de costume de film, insa recent-vazutul Imitation Game mi-a oferit un bun subiect de conversatie: garderoba unor minti stralucite din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si detaliile subtile ale hainelor, care creioneaza sau sugereaza caracterele personajelor (fara sa mai pun la socoteala povestea in sine, extraordinara si tragica!). In mai toate filmele a caror actiune se petrece in anii ’40, personajele sunt imbracate in tinute austere. Croielile sunt simple, functionale, lipsite de rafinament, culorile sterse iar tesaturile
M-am indragostit de moda datorita marilor povesti: Parisul, Charles Frederick Worth si nasterea haute couture; ideile revolutionare ale lui Saint Laurent in anii ’70; vaduvele siciliene si icoanele bizantine ale lui Stefano si Domenico; opulenta romantica a lui Galliano; geniul macabru, fluturii, cerbii si pasarile impaiate ale lui McQueen… Ieri, dupa ce am vizitat o mica bijuterie de expozitie din centrul Bucurestiului – o colectie restransa, dar frumos selectata si prezentata de vesminte romanesti din ultimii 300 de ani – am avut un moment de reverie, de nostalgie. Am trecut
Chestia asta cu „zilele internationale” ma plictiseste teribil… Stiati ca, in realitate, aceste aniversari sau comemorari raman relative? Ca putine sunt agreate cu adevarat la nivel international? „Ziua internationala a mamei” – care la noi se sarbatoreste in martie – , ocupa o cu totul alta data in calendarele europeene si americane; englezii au sarbatorit-o weekendul trecut, pe 8 mai. „Ziua tatalui” la noi nu este marcata in nici un fel (rog a nu fi confundata cu „Ziua Barbatului”, inventata de Bergenbier!) – in schimb in State e incercuita cu
Intr-una din serile trecute explicam unei prietene diferenta dintre un editor de moda si un stilist: cine detine pragmatismul si cine are viziunea, cine se ocupa de planificarea unei editii si cine transforma o idee intr-un pictorial… In multe cazuri, editorii sunt mult mai cunoscuti decat stilistii: o Anna Wintour, ultra-conectata in mod egal la businessul modei si la designeri, cu declaratii demne de un oracol, ascunsa in spatele omniprezentilor ochelari de soare, fata in fata cu o Grace Coddington, o figura ceva mai discreta, rareori intervievata, dar nemasurat de
Ea, Angelique Delange (jucata de Isabelle Carré) este timida. Atat de timida, incat i se inmoaie picioarele cand vorbeste cu un necunoscut, se inroseste total, isi pierde respiratia cand i se adreseaza o intrebare. El, Jean-René Van Den Hugde (jucat de Benôit Poelvooerde) este timid. Atat de timid, incat femeile il terorizeaza, amuteste in fata angajatilor, paralizeaza cand ii suna telefonul. Dincolo de anxietate si efortul constant de a si-o depasi, ea si el au inca ceva in comun: iubesc ciocolata. Ea este un talentat maestru ciocolatier in cautarea unui
Familiile sunt construite pe si cu dragoste. Multe, dar nu toate. Altele sunt tesute ca o panza de paianjen: pe minciuni, adevaruri spuse pe jumatate si secrete domestice, certuri cu sute de decibeli, ranchiuna si tristete, abuzuri, mizerii adunate de-a lungul mai multor generatii. Pentru ca „life is long”, asa cum spune T.S. Eliot si prima replica din „August: Osage County”. Cei din clanul Weston, personajele din film, isi tin cu greu echilibrul pe o felie de realitate in deriva. La suprafata par functionali si normali, dar in profunzime, dincolo
ELLE este una dintre revistele pe care le citesc cu mare placere, fara sa ii fiu fidela, in mod special. Uneori cumpar editia noastra, alteori inclin catre cea frantuzeasca. La fel ca si Marie Claire, continutul nu se axeaza exclusiv pe moda – ceea ce pentru mine este o gura de aer proaspat – , este bransat in egala masura la social, la cultural, la o lume mult mai mare si mai frumoasa decat cea a modei. Zilele trecute, dupa ce am vazut American Hustle, mi-am pierdut o ora cautand
La Oscarurile din 1979, filmul lui Robert Benton a castigat 5 premii. Nici unul dintre ele pentru costume. De fapt, garderoba din Kramer vs. Kramer – supervizata de Ruth Morley, cea care crease si costumele din Annie Hall si Taxi Driver cu cativa ani inainte – nu a fost nici macar nominalizata. Am revazut filmul ieri noapte (nu il mai vazusem de mai bine de 10 ani). Este o simfonie de bejuri, griuri, marouri si nisipiu, in acord perfect cu toamna permanenta din New York-ul lui Benton – in realitate
Rasfoirea HB Greatest Hits – cartea pe care azi o voi face cadou! – a fost pretextul ideal de a studia pictoriale si coperti de revista. De fapt, ideea mi-a venit dupa descoperirea unui post mai vechi pe Luxe Chronicles, in care erau comparate doua coperti Harper’s Bazaar: una din aprilie 2013, editia de Spania cu una din 1959, editia SUA. Lasand la o parte similaritatile dintre vizualuri (in ciuda diferentei de 54 de ani), intervine o mare diferenta: cea dintre aspectul unei coperti vandute la un chiosc si cel
