Nu ma refer la eleganta sufleteasca, ci la alura. Desi, intre noi fie vorba, nu au cum sa existe separate, iar daca prima este absenta, a doua nici nu mai conteaza! Aud deseori spunandu-se ca este mai usor sa oferi recomandari vestimentare unui barbat, decat femeilor (evident, femeile spun asta): „Ii imbraci intr-un costum si basta.” Ei bine, nu – nu basta! Unui barbat trebuie sa ii recomand croiala potrivita de costum pentru conformatia lui, sa il invat ce inseamna un sacou corect ales, cum trebuie sa „cada” un pantalon
Daca privesc in jurul meu, cuplurile pe care le cunosc sunt compatibile si se inteleg de minune – dar nu pot spune acelasi lucru despre stilul lor vestimentar. In unele cazuri este vorba de un decalaj serios intre nivelurile lor de eleganta. In altele, despre nivelul de atentie dat detaliilor – in mod curios, barbatii acorda mai mult interes detaliilor tinutei decat partenera. Rareori intalnesc „clone”, acele cupluri care seamana mai mult a gemeni decat a iubiti. De cele mai multe ori, vina este a „ei”: isi doreste cu disperare
„It’s important to not have too many clothes. Keep it simple. There’s only so much you can wear” ~~ C.Z. Guest Adevaratele „style icons” sunt rare, carismatice, memorabile, legendare. Eu am descoperit-o pe C.Z. Guest – née Lucy Douglas Cochrane, poreclita Sissy (transformat in C.Z), casatorita cu un var indepartat al lui Winston Churchill, long story… – in urma cu cativa ani, rasfoind Ultimate Style, o carte despre femeile cele mai bine imbracate ale anilor 1950 – 2000. „C.Z. Guest: An American Style Icon” este un minunat portret in forma
Mult timp ignorata de lumea modei, glezna este astazi cheia de bolta, semnatura, reperul fashion al multor look-uri. Dupa ce ani la rand „a fi fashion” a insemnat feminitate exarcebata – decoltee adanci, micro-mini, tocuri periculoase, pantaloni scurti liliputani, rochii sufocant de mulate, colanti una cu pielea -, de cateva sezoane peisajul a capatat o nota de pudoare. Adevarul e ca glezna este una dintre putinele zone ale corpului feminin care, prin simpla sugestie, anunta gratie, eleganta, cochetarie… Principala vinovata a acestui neo-minimalism, Phoebe Philo a reusit sa impuna un
ELLE este una dintre revistele pe care le citesc cu mare placere, fara sa ii fiu fidela, in mod special. Uneori cumpar editia noastra, alteori inclin catre cea frantuzeasca. La fel ca si Marie Claire, continutul nu se axeaza exclusiv pe moda – ceea ce pentru mine este o gura de aer proaspat – , este bransat in egala masura la social, la cultural, la o lume mult mai mare si mai frumoasa decat cea a modei. Zilele trecute, dupa ce am vazut American Hustle, mi-am pierdut o ora cautand
Verdele smarald – it’s oh so 2013… In locul lui, Institutul Pantone a decretat drept culoare a anului 2014 o nuanta de roz cu tuse de violet – exotica si poetica, enigmatica si eleganta, expresiva si surprinzatoare. Denumirea ei oficiala: Radiant Orchid. Interesant este ca, desi e o culoare tehnic complet opusa verdelui de anul trecut, nu pare sa fi fost o alegere previzibila. Nu este un roz obisnuit si nici o culoare primara, ci o nuanta care invita la originalitate, la diferentiere, este asociata spiritualitatii si creativitatii. Ca un
Prima saptamana din ianuarie este cea mai grea din an. Am vrea ca vacanta sa dureze la nesfarsit, dar traim cu constiinta ca „acum sau niciodata” trebuie sa ne decidem ce vrem sa facem, cine vrem sa fim, unde vrem sa ajungem in anul care incepe. In noi se trezesc ambitii nemasurate, dar auzim si vocea interioara care ne sopteste „Fii serioasa, nu poti face atatea! Alege doar chestiile importante!” Zilele trecute am facut si eu o lista. Nu sunt rezolutii sau dictate propriu-zise – pentru ca eu nu pot
Ma folosesc de mini-vacanta mea de iarna pentru ca sa recuperez tot ce nu am putut face in ultimele luni si sa imi incarc bateriile. Am langa pat un turn de carti si reviste, bifez in fiecare zi filme de pe o lunga lista, imi port fustele de tulle, puloverele de casmir, cerceii cei mai glamorous chiar daca stau in casa, beau cani de cacao cu frisca dupa-amiaza si sampanie la micul dejun, lenevesc in pat si petrec seri nesfarsite cu prieteni pe care nu i-am mai vazut demult (chiar
In weekend, impreuna cu o prietena am facut un exercitiu de imaginatie pe marginea unui sondaj de opinie, la fel de fictiv. Discutia a plecat de la diferenta intre spiritul Craciunului si generozitatea pe care ar trebui sa le traim si oferim cu totii, si realitatea pe care o traim. Serile trecute, un post de televiziune difuza un scurt reportaj stradal, real: toti repondentii recunosteau ca sunt mai buni, mai omenosi, mai atenti s.a.m.d. inaintea Craciunului, dar rugati ca in acel moment sa ajute o familie cu 50 lei, un
It’s the most wonderful time of the year, vorba cantecului. Cand eram copil, nu mi-am imaginat ca, atunci cand voi fi „mare”, ma voi bucura la fel de mult de iarna si perioada sarbatorilor. Acum insa, ca adult, traiesc cu o intensitate deosebita ultimele zile de decembrie. Am senzatia ca bucuria este palpabila in aer, ca oamenii zambesc mai mult si mai des, ca ne gandim sa valorificam altfel fiecare moment – prezent si viitor -, ca anticiparea noului an si suprizelor ne umplu pe toti de un anume gen
