Prea putin conteaza calitatea filmului lui Luhrmann sau primirea care i-a fost facuta de catre public si critici. Prea putin conteaza ca Leonardo di Caprio este mai mult sau mai putin convingator decat Robert Redford, cel care in 1974 il incarna pe eroul fitzgeraldian in precedenta ecranizare. Conteaza insa ca, dincolo de firele de poveste, in imaginarul colectiv Jay Gatsby rimeaza cu eleganta masculina, cu o nonsalanta la limita decadentei, cu luxul vestimentatiei sport, iar costumele din film sunt definitia modei anilor nebuni. In egala masura, conteaza ca lansarea filmului
For the record, eu nu am un bucket list. Mi se pare foarte faina ideea ca, pana mori, sa fi bifat anumite chestii specifice: sa iti cumperi o insula, sa urci pe Himalaya, sa mergi pe Route 66 sau Inca Trail, sa creezi un parfum cu numele tau, sa salvezi un urs panda, sa vezi catacombele Parisului, sa inoti cu delfini, sa te lasi hipnotizat. Asta poate si din cauza ca, daca e sa cred in ceva, atunci cred in a iesi din propria zona de confort – ca vorbim
Sunt aproape sigura ca m-am nascut „maximalista”, in nici un caz minimalista. In adancul sufletului, sunt un spirit eclectic. Mi-ar placea sa fiu inconjurata de colectii de cesti din portelan turcoaz si servete albe, monogramate, din dantela, de candelabre din sticla de Murano si oglinzi venetiene, de zeci de albume de moda si pahare cu picior aurit, de fotolii tapitate cu satin si bratele arcuite gratios, de canapele Chesterfield de culoarea ciocolatei sau draperii grele din catifea violet, de carpete din souk-ul din Marrakesh si statuete de bronz cumparate dintr-o
Are legatura cu acel „je ne sais qui”. Fara echivoc, clar ca lumina zilei, uniformele stewardeselor de la Air France iti inspira eleganta: o eleganta rafinata si retinuta. Iar adevarul este ca, atunci cand ne gandim la stil, design si moda, ne gandim la Franta. Ieri, Air France/ KLM Romania a anuntat lansarea, in premiera in Romania, a programului TOP 100, un pachet exclusiv de servicii pentru cei mai importanti clienti ai lor. Daca pentru jurnalistii din presa de business si turism din sala de la palatul Cesianu-Racovita aceasta era
Eu nu cred in coincidente si intamplari aiurea, ci intr-un mare aranjament universal. Nimic nu e aleatoriu, primim ce meritam si ni se ofera ceea ce cerem – intr-un fel sau altul si nu neaparat asa cum ne-am astepta… Saptamana trecuta va povesteam despre rochii frumoase si traditii despre ceai verde si hidratare, remember? Peste asta, daca ar fi sa ajung vreodata intr-un Hall of Fame al citatelor, sub fotografia mea ar scrie ceva de genul „ca sa intelegi cine esti si daca vrei sa te imbraci altfel, iesi din
Cu ani in urma, vizitand o expozitie la Londra (The Golden Age of Couture), am fost fermecata de o serie de rochii ce purtau semnatura unor designeri britanici (Normal Hartnell, Peter Russell, Digny Morton, Hardy Amies): gratioase si feminine, cu fuste closate sau drepte si cu gulere cuminti, acoperite de imprimeuri florale minuscule, intotdeauna asortate cu manusi, palarie si o poseta eleganta. „Tea dresses” – rochii de dupa-amiaza, pentru vizite si ceaiuri, din tafta, batist sau matase, asa sunau descrierile sumare de pe cartonasele din dreptul lor. Pentru un moment,
Saptamanile trecute, cand soarele aproape ne facuse sa credem ca am terminat cu paltoanele, puloverele, cizmele si colantii grosi, am intalnit pe strazile Bucurestiului fete in rochii primavaratice, in pantaloni scurti, fara ciorapi si incaltate in sandale decupate. Este adevarat, purtau pe deasupra cardiganuri si esarfe innodate la gat. Mie imi este greu sa fac trecerea la moda de vara intr-o maniera atat de radicala. De altfel, nici nu am chef sa renunt la fusta din catifea, la botine, la mantoul galben… Am nevoie de aclimatizare, de acomodare, pe etape.
Am o teorie. Daca din copilarie pana la adolescenta am avea parte in scoala de ore de educatie stilistica – pe sistemul orelor de educatie fizica, un minimum necesar de 1-2 ore pe saptamana – , la absolvire am trata subiectul „moda si stil” cu lejeritate, creativitate si naturalete, in loc de frustrare, nemultumire, complexe si stres. Am incepe in clasele primare cu notiuni despre culori si creativitate, am citi povestea Croitorasului cel Viteaz, ne-am amuza cu imagini ale rochiilor cu Bambi ale lui Jean Charles de Castelbajac, am invata
Despre ce vorbesc femeile? Despre barbati, copii, carti, zodii, proiecte, retete, iubiri, credite, prietenie, creme, bani, munca, filme, vacante, anotimpuri, parinti. Din cand in cand, despre moda si shopping. Fara sa imi doresc sa acopar toate temele insirate mai sus, de luna aceasta deschid si eu niste conversatii. Style Conversations. Ne vom intalni intr-un loc frumos, din Piata Romana (Stefanel Concept Store), in diminetile de sambata. Va dau intalnire, asadar, intai pe 16 martie, de la ora 11.00 – ca sa vorbim timp de 2-3 ore despre tendintele din primavara
De cand ma stiu, am avut grija de tenul meu. Nu in sensul ca foloseam cele mai scumpe produse de pe piata, ci cele mai bune, cele mai putin agresive, cele cat mai naturale. Am de partea mea si o mostenire genetica favorabila, cand eram mica ma minunam de pielea perfect neteda a uneia dintre bunicile mele. Si cu toate astea, de cativa ani am inceput sa imi observ ridurile. Intai pe frunte, cateva orizontale, acum ceva mai adanci. De curand, doua linii fine intre sprancene… Fara intentii rele, o
