In fata mea, pe o scara rulanta in urcare, observ un barbat impecabil imbracat. Genul de eleganta lejera, uneori fotografiata de Scott Schuman: costum gri perfect ajustat, camasa cu carouri alb-bleumarin impecabila, pantofi maro cognac superbi. Totul minunat. Pana la sosete: bej murdar. Adica, seriously? Suntem rafinati sau… suntem rafinati? E vorba de un detaliu care, intr-o clipita si ocupand 1% din aspect, distruge intreaga imagine. Sunt convinsa ca exista persoane care se gandesc ca „nu se vede”, ca nimeni nu cauta obsesiv amanunte si nod in papura… Dar nici
Recunosc ca nu am prea urmarit competitiile Olimpiadei de la Londra. Am mai prins, in cateva dimineti cand eram la sala, rezumate ale zilelor precedente. Am citit insa mult despre ce a facut ca aceasta editia a Olimpiadei sa fie memorabila, despre sportivi si sacrificiile pe care le-au facut pentru a ajunge unde sunt, despre felul in care echipele de femei au adus sportul la un nivel superior, despre rivalitatile din sport, despre povestea lui Mary Kom, Lolo Jones, Hunter Kemper sau Ryan Lochte, despre ce este considerat astazi a
Nu ma refer nici la depasirea bugetului de cumparaturi, nici la hainele cumparate in graba, fara sa fie probate, in disperare de cauza. Vorbesc despre hainele cumparate cu buna stiinta, dar fata de care traiesti de fiecare data o indoiala, pe care le imbraci cu o grimasa. Cele care te agaseaza atat de intens, incat le impingi in fundul dulapului, acolo unde traiesc monstrii si cosmarurile copilariei. Alaturi de alte greseli vestimentare, din categoria… „La varsta mea, nu il/ o mai pot purta” Gandul apare pe la 35, 40, 45
Pe vremuri era simplu. Acum o suta de ani, femeile nu isi tundeau niciodata parul (doar cand se imbolnaveau si erau imobilizate la pat luni de zile). In anii ’20, indiferent de varsta, toate femeile isi scurtau parul in stilul Louisei Brooks, iar in anii ’60 se tundeau baieteste. Acum 10-20 de ani, o data ajunse la 35 sau 40 de ani de ani, femeile isi scurtau parul sau incepeau sa si-l poarte strans. Astazi, facem ce vrem cu podoaba noastra capilara. Ceea ce e minunat. Doar ca… intalnesc din
Aur
Mai putin spectaculoase decat jupele maxi si cele asimetrice ale verii, camasile si rochiile tunica se tin – si ele! – la distanta de corp. Ne imprumuta un aer de seductie subtil, la limita androginului, pentru ca vestimentatia orientala care le-a inspirat nu dezveleste corpul, ci doar il sugereaza. Ne fac sa visam la riyadul lui Yves si la pictorialele Vogue cu Talitha Getty din 1970. Inca din vara trecuta, in garderobele noastre au inceput sa isi faca loc rochii si bluze cu forme simplificate la extrem, aproape liniare, care
Sa iti doresti din tot sufletul o anume rochie, o anume pereche de escarpeni, o anume geanta. Sa economisesti pentru ca sa ti-o oferi. Sa o visezi. Sa dezvolti chiar o fixatie, usor ingrijoratoare, pentru obiectul cu pricina. Sa il cumperi, intr-un final. Si apoi… pffff… Sa iti dai seama ca obiectul-fantezie nu este la inaltimea sperantelor si asteptarilor tale. Sa traiesti un sentiment bizar de deceptie, de dezumflare. Toate astea, pentru ce? Ei da, ni se mai intampla. Iar daca suntem sincere cu noi insine, atunci cand suntem adulti
Sambata, la miezul noptii, am inchis sectiunea de comentarii a concursului realizat impreuna cu Diva Charms si, numarand toate intrarile, m-am bucurat sa vad cat de multe ati participat si cat de incantate ati fost de bratari! Inainte sa anunt castigatoarea, reiau propriul comentariu facut despre concurs: pentru ca tragerea la sorti sa fie corecta si echitabila, am considerat doar prima „intrare” a fiecareia dintre voi drept participare la concurs. Ca v-au placut mai multe bratari, asta e minunat! Dar vorba lui Eminem, „life is no Nintendo game”, si oricat
Iubesc bratarile – late, arhitecturale, masive, din piele sau din metal, care imi imbraca incheieturile ca o catusa sau o manseta (btw, am aflat de curand ca Diana Vreeland obisnuia sa poarte cate o bratara pe fiecare mana. La fel si Wonder Woman, ca sa vedeti cu cine impartasesc gusturile…). Tocmai preferinta mea exclusiva pentru aceste expresii ale modernului mi-a atras atentia si curiozitatea catre polul opus, catre bratarile boeme, delicate, multicolore, pe care le-am descoperit prin Diva Charms. De fapt, ce m-a atras la ele si ma face
Intamplarea face ca in ultima perioada sa ma incrucisez cu diverse forme de cultura si informare, toate legate de istoria modei si costumului: am vizitat colectia de costume de epoca a doamnei Adina Nanu, am primit cadou o carte despre curentul vintage, iar la Bookfest am descoperit o carte scrisa de domnul Adrian Majuru, „Cum se distrau romanii odinioara”. Nu ma pot abtine sa nu va reproduc cateva paragrafe din capitolul „Eleganta feminina in istorie” – parte din descrieri raman atat de actuale, veti vedea, incat ma intreb daca chiar
