Se spune despre Coco Chanel ca ar fi inventat rochia neagra. Si palariile mici. Si gablonturile. Si purtarea jerseului bej din bumbac. Ii suntem etern recunoascatoare. Totusi, exista o piesa vestimentara pe care nu a inventant-o ea si pe care o purtam al naibii de mult, sub o forma sau alta. Tricoul. (Ca moment de cultura generala: tesatura pentru tricoul de bumbac a fost brevetata prin 1853, „Fruit of the Loom” a inceput sa produca tshirt-uri in 1851 iar Marina Americana a inceput sa le poarte in 1913). Anul trecut
De obicei, acel „mai” din titlurile posturilor similare are ca subinteles o varsta limita, care face delicata purtarea anumitor lucruri: geaca din denim, tricoul cu grafisme, parul exagerat de lung… In cazul postului de azi, lucrurile stau invers (si am ales subiectul datorita povestii de iarna de ieri). In mod cat se poate de interesant, in iarna lui 2013 catifeaua pare sa fi revenit la viata. Creatiile ne duc cu gandul la decoruri somptuoase, la un stil de viata luxos, in care singura grija a unei femei este cum sa
Spre deosebire de normalul zilelor mele, saptamana trecuta am lucrat doar de acasa. (Am zugravit, daca chiar vreti sa stiti motivul. Bine, nu vroiati…) Cativa dintre cei carora le-am spus m-au intrebat: „Si cum te imbraci cand lucrezi de acasa? Te imbraci ca si cum ar fi zi de lucru sau ca si cum stai acasa, adica.. pas vraiment?” O buna prietena mi-a trimis si un sms: „Eu, cand lucrez de acasa, stau in varful patului. De aia la reduceri imi cumpar doar pijamale.” Am incercat -vre doua zile intregi
Le-am intalnit pe Lili si Cristina exact acum un an, cand intamplarea (sau poate nu?) ne-a asezat la aceeasi masa si am inceput sa discutam despre ce inseamna frumusetea femeilor din Romania, cum isi cultiva gradina interioara, ce le rafineaza, ce le misca, cine le inspira. Am aflat atunci ca ele semneaza “Eroii Romaniei Chic“ si 1000 de sfaturi.ro, doua dintre proiectele online pe care le admir si le urmaresc cu rasuflarea taiata, si tot ele sunt pioniere in Romania, in adevaratul sens al cuvantului. Datorita lor, exista cool hunting
Cred ca v-am mai spus, dar in ultima vreme nu mai am rabdare sa fac shopping pentru mine. Ma plictisesc repede pentru ca nimic nu mai e spectaculos, aglomeratia si cabinele de proba ma obosesc, cercetez in graba umerasele si vitrinele pentru ca mai tot ce este expus este efemer, prea comercial, meschin sustinut de vanitatea consumatoarelor. In plus, cred ca pot face ceva mai bun cu timpul meu care, chiar daca trece la fel ca tendintele, macar imi poate aduce ceva mai substantial. Asa se face ca ,intr-o dimineata
In ultima vreme, am observat ca mi se cer liste: care sunt cele 10 piese fara de care o femeie nu poate trai, care sunt cele 7 must have-uri ale sezonului, cati pantofi sunt suficienti si ce fel de modele… Nu sunt o adepta fanatica a listelor cand vine vorba de recomandari vestimentare, din simplul motiv ca fiecare femeie are altfel de stil (vestimentar si de viata), de nevoi vestimentare, asadar listele ar trebui sa difere. Si totusi, uneori cedez. Creez o mini-lista, ca cea care urmeaza. O gandesc ca
„Cand eram micuta, mama nu reusea sa ma convinga sa imbrac o rochie”, mi-a marturisit o prietena apropiata. „Pe langa sora mea, paream un baietandru, o puslama, intotdeauna in pantaloni scurti, cu parul ciufulit si genunchii juliti… Astazi, de cate ori port o rochie ma simt stingherita, stangace, incomodata de haine. Imi place corpul meu, imi plac formele mele, ma simt femeie dar…. doar cand sunt in pantaloni. Am in schimb o problema: seful meu si colegii ma tachineaza, ma intreaba din cand in cand daca stiu ca femeile poarta
Haide, draga mea, acum ca ai 35 sau 44 de ani, ar trebui sa iti tunzi parul mai scurt, sa lasi in dulap rochiile cu floricele, gecile de blugi, salopetele, baschetii cu paiete, tricourile cu grafisme, jeansii boyfriend, fustele mini si pantalonii slim. Ar trebui sa iti schimbi soneria aia idioata de la telefon cu una serioasa, sa asculti Pachelbel si Mozart, nu Kings of Leon si Snow Patrol, sa nu mai rontai ursuleti din gelatina colorata si sa dai jos de pe pe perete posterul cu Clive Owen. Ar
Cum nu am mai scris de ceva timp un post practic, here it is: un scurt indrumar despre lungimea corecta sau optima a pantalonilor. Intr-un fel, il scriu pentru ca am primit recent pe email o intrebare legata de acest subiect (cum ii porti in functie de pantofi, de croiala/ largime, daca jeansii trebuie sa aiba alte lungimi decat pantalonii obisnuiti, cum se schimba regulile in functie de tendinte). Pe de alta parte, e un moment bun sa scriu despre pantaloni, pentru ca tocmai am schimbat sezonul. Asadar, cat de
Asa, ca de inceput de saptamana, de intors pagina noua, de inspiratie si creativitate, m-am gandit sa fac un post in care frumosul – vizual, designul interior si vestimentar – sa se apropie. Sa se regaseasca si sa se completeze, asa cum fac ciocolata si caramelul, Pic si Poc, toamna si castanele, stanga si dreapta. M-am oprit intai la fluturi, pentru ca am descoperit de curand un citat care m-a emotionat: „cand se indragostesc, oamenii simt fluturi in stomac. Dar fluturii ce simt?” Poate simt curcubee, who knows… Oricum, fluturii
