Astazi, la final de weekend si de vara, cateva paragrafe in registru melancolic si nostalgic, din Kinfolk volume 10: potrivite cu lumina mai blanda, cu dupa-amiezele languroase si cu zgomote in surdina, cu timpul pretios al vacantei care se scurge lent, cu racoarea abia simtita seara, cu bossa novele exotice si cu ritm fluid fredonate de Ive Mendes… „With humans it is like this: our histories recorded in wrinkles and joints and muscles and marrows. With trees, there’s also an inscribed physical history in bark and grain and burls and
Carré: aceasta e denumirea oficiala, un cuvant devenit sinonim cu esarfa Hermès. In 1959, Grace Kelly purta un carré in momentul in care se imbarca intr-o croaziera pe Mediterana, pe unul din iachturile de lux ale lui Onassis. O folosea pe post de bandaj, pentru bratul ei drept, la care suferise o luxatie. O multime de paparazzi a imortalizat imaginea unei printese, mereu eleganta si zambitoare, intr-o rochie impecabila, asa cum te-ai astepta de la o femeie capabila sa transforme o problema de sanatate intr-un pretext de etalare cu gratie
Incep prin a clarifica trei termeni frecvent folositi: croiala, masura si marimea. Croiala – sau croiul – este forma hainei, linia ei exterioara, silueta sau taietura asa cum este data de conturul ei dar si de volumetrii. Masura – sau talia – este versiunea acelei haine in marimea care ti se potriveste cel mai bine. De aceea exista vorba „facut pe masura”. In sfarsit, marimea este cifra sau litera inscrisa pe eticheta, cea care impune diferenta intre proportiile noastre fata de standardul M (mediu). Si pentru ca marimile variaza sensibil
„There’s one part of life that we won’t surrender to the aggresive forces of „noise, news, now” in our house: we will fight to protect Saturdays. […] What does protecting Saturday look like, you ask? Well, it can take a million different shapes, but a typical protected Saturday looks something like this… We wake up naturally – either the sun’s light or the quiet whisper for coffee calls us from bed. Then we spend the morning watching the sailboats from the balcony and walking to the bakery for the greatest
Cand vara se va fi sfarsit si veti privi cu nostalgie in urma, din sirul zilelor insorite se vor desprinde cu siguranta una sau doua, pe care le veti considera perfecte. Sa fie un weekend la mare? Sa fie un drum lung, facut singura, pentru a descoperi un conac intre vai sau un peisaj deluros? Sa fie o dupa-amiaza petrecuta in iarba inalta, cu castile in urechi si mancand inghetata? Sa fie o zi in care sunteti inconjurata de familie si copii galagiosi, but oh-so-adorable, pentru care pregatiti limonada rece
Cum va definiti weekendul? Mai exista weekenduri adevarate, deconectare totala? Al vostru cade sambata & duminica sau martea & miercurea? Sunteti in stare sa va inchideti telefoane, laptopuri, tablete, televizoare…? Va dati timp sa va linistiti, sa va indepartati de tumultul si ritmul saptamanii, sa respirati adanc, sa va intindeti? Indiferent care ne este programul sau definitia sfarsitului de saptamana – mers la mare sau catarat pe munte, party-uri pana la rasaritul soarelui sau leneveala de dupa-amiaza, gatit brunch pentru prieteni sau facut yoga, mini-excursii intr-un oras frumos din strainatate
Ieri am ramas fascinata de un articol despre lumina. Cat de importanta e pentru functionarea noastra normala (de la sanatate si stare de bine la nivel de productivitate sau perspectiva asupra vietii), cat de putina lumina „buna” primim de-a lungul unei zile, cat de mult ne fragmentam ciclul de somn/stare de trezie datorita utilizarii laptopurilor, tabletelor, televizoarelor; cat de putin dormim comparativ cu cat ar trebui sa dormim, din simplul motiv ca corpurile noastre nu mai sunt armonizate la ritmurile naturii… Drept pentru care astazi dimineata m-am trezit cu noaptea-n
Inca o saptamana s-a incheiat, inca un weekend se deschide in fata noastra. Ce aveti de gand sa faceti? Unde evadati, unde va relaxati, unde visati? Daca in dimineata asta stati in fata laptopului dezorientate, iar singurul fir de gand este „ce fac eu in urmatoarele 48 de ore?”, am cateva recomandari…. Pentru cele ultra-matinale dintre voi, alegeti o carte din biblioteca – ceva usor si placut, potrivit unei dimineti de iulie – si puneti-o in geanta (ati citit Taramul Lamailor sau cartea despre cele 12 creatoare care au schimbat istoria
N-am mai scris sambata dimineata de cateva saptamani bune. Fara un motiv anume – pur si simplu, diminetile acestei veri, oricat de matinale, le-am ocupat cu altceva. Am observat si cum acest iunie a trecut pe neobservate: uneori a parut mai mult noiembrie, cu zile bleu-gri si ploi marunte; alteori a parut mai, cu tei infloriti ca niciodata si grei de flori si cu munti de cirese rosii in piata… Abia acum, la final, parca isi intra in drepturi: buchete de margarete si floarea-soarelui vandute de taranci, seri calde si
Diana Vreeland nu era interesata doar de moda. Era interesata de arta si de istorie, de muzica si filme, de calatorii si petreceri, de societatea in care traia, de tabieturile si obiceiurile celor din jurul ei – de fapt, era fascinata de tot ceea ce putea constitui viata. Este adevarat, Diana Vreeland nu era genul de femeie pe care ne-o imaginam spaland sau stergand praful intr-o incapere, dar traia viata cu o intensitate rar intalnita. Cuvantul care o descrie cele mai bine este „pasiune” – si veti fi de acord
