Azi dimineata, cu o cana de cacao in mana si cu calendarul in fata, ma gandeam ca pentru la anul voi cumpara multe multe sosete dintr-alea supradimensionate, pe care americanii le agata de semineu. La anul, de Sf. Nicolae, din asa ceva vreau sa imi desert cadourile surpriza, iar pentru fiecare din zilele lui decembrie sa incerc cate o reteta a Marthei Stewart 🙂 Pana atunci insa, fac colaje de vis si va pregatesc un nou playlist, tematic obviously… Si cu aceeasi cana de cacao in mana, citesc… Lacroix:
I’m burning the midnight oil again, my babies. Spre surprinderea mea, rezist mult mai bine decat ma asteptam noptilor pierdute – poate si din cauza ca nu m-am mai distrat atat de bine de ani de zile – , asa ca de cate ori ajung in zori acasa, zambesc si ma gandesc „keep ‘em coming„… In toata nebunia asta, mi-am dat seama ca incepe sa imi placa din ce in ce mai mult stilul biker/ rock chick – pantaloni negri pe langa picior, maieuri cu desene alambicate, piele, botine cu
In urma cu multi, multi ani, cand aveam 17 ani si primul iubit, el a plecat intr-o vacanta de 2 saptamani. La intoarcere, vorbind de una-alta, la un moment dat i-am spus: „cat ai fost tu plecat, eu m-am indragostit…” Nu era ca in filmul cu „while you were sleeping”, pentru ca eu de fapt glumeam – ma indragostisem de picturile lui Vermeer. La ora asta – ca e aproape 4 dimineata cand scriu asta si abia am intrat in casa – pot sa zic din nou, mai in gluma,
Nu stiu ce a fost cu mine saptamana asta, dar mi-a fost somn mai tot timpul. In momentele de trezie, visam cu ochii deschisi la penumbra dormitorului, la cesti fierbinti de cacao sau boluri aburinde de supa colorata, la pilote pufoase, paturi groase si asternuturi curate. Cand adormeam, visele imi erau populate de ursuleti si tigrisori, eu imbracata in creatiile colectiei de toamna de la Burberry (I wish, inca day dreaming la rochiile albe purtate cu jachetele groase si parul valvoi) facand baloane de sapun, auzind franturi de discutii
Sunt curioasa daca va ajunge la noi pe ecrane (ma indoiesc!), desi a avut premiera la Venetia in septembrie. Este debutul regizoral al lui Tom Ford – cadre minutios si estetic executate in care Ford reuseste sa exprime atmosfera anilor ’60 prin lumina, jocul actorilor si evident imbracaminte, culori splendide si un montaj de exceptie unde se vede mana lui Dan Bishop si a regizorului de imagine Eduard Gau, o Julianne Moore mai frumoasa si mai expresiva ca oricand, un Colin Firth la milioane de ani distanta de domnii lui
Vreau sa va cer prietenia, asa cum se facea pe vremuri 🙂 Eu inca nu am cont de Facebook dar am adaugat widgetul cu Google Friend Connect pe blog, il vedeti, nu-i asa?, in coloana alaturata. Daca am fi fost in februarie, v-as fi intrebat: „wanna be my Valentine?”, iar daca as fi fost magarusul din Shrek, as sari pe-aici tipand „Pick me, pick me!” Poate am amintit de Shrek si pentru ca in ultimele zile am trait momente fantastice – filmarile la Euforia FB au ajuns deja la
Azi m-am trezit foarte devreme, nu stiu de ce. In timp ce asteptam sa fiarba apa pentru ceai, mi-am dat seama ca a trecut si luna octombrie. Unde s-a dus? A facut-o cineva mica-mica si a bagat-o intr-un buzunar, cand dormeam? Imi dau seama ca, de fapt, senzatia asta ca timpul intra la apa, ca se contracta, apare doar atunci cand suntem foarte ocupati sau foarte indragostiti. Pentru ca altfel, atunci cand nu avem mare lucru de facut si gandurile ne umbla aiurea, ni se pare ca orele se intiiiiind
Mdaaaa, a fost o saptamana interesanta si atat de aglomerata incat nu am avut timp nici sa beau apa (la propriu) – miercuri, din cauza ca am zambit prea mult, mi s-a crapat buza 🙁 Sad si annoying (pentru ca am obiceiul de a-mi musca coltul gurii), dar macar a fost din cauza ca zambeam, adica every cloud has a silver lining and all… In alta ordine de idei, nu stiu daca ati observat cat de frumoase au fost ultimele zile ale saptamanii. Am purtat maneca scurta si ochelari de
Ce zi gri si urata, in more ways than one… In zile dintr-astea imi place sa ma inconjor de culori (mai putin in zilele in care vreau sa dispar sub perne si plapumi, dar nici atunci nu as sta intr-un dormitor tern!) si visez cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti… sau la pereti verzi. Ma bucur ca am o umbrela rosie, ca am scos din nou la purtare o rochie turcoaz inchis si o esarfa din matase in cel mai frumos roz zmeuriu, ca am o jacheta galben
Toamna s-a mai lasat asteptata inca o saptamana. Excellent progress, zic si eu ca Bridget Jones… Diminetile sunt perfecte pentru paine prajita cu miere si un pahar mare de lapte, dupa-amiezele insorite pentru plimbari prin parc – in care sa te miri ca picioarele incaltate in sandale pasesc pe frunze uscate (btw, ieri am stat jumatate de zi in Herastrau si va jur ca parti din el arata exact ca imaginile clasice din Vermont, din sezonul de leaves changing), serile le rezervi pentru mers de mana si atins nasuri reci,
