Sunt intr-o perioada in care experimentez, citesc, ascult si invat diverse despre co-reglare, stare de bine emotionala, sentimentul de siguranta si, prin urmare, de inflorire si integrare. Viata e prea scurta si cu prea multe suisuri si coborasuri, eu nu am fost oricum niciodata genul de persoana care sa plaseze responsabilitatea dispozitiei proprii pe umerii altcuiva, asa ca acum ma imersez intentionat in aceasta explorare. Cine stie ce voi descoperi, cine stie ce cuvant sau fraza bine plasata ma va ajuta sa am o revelatie, sa fac o schimbare de
Saptamana trecuta postam prima editia a acestei noi rubrici si, spre marea mea bucurie, raspunsurile primite pe Instagram mi-au arata ca intuitia mea a functionat bine. V-a placut articolul, iar unul dintre comentarii (multumesc, Bianca!) mi-a rezumat perfect intentia: „ai reusit sa simplifici atat de fain toata complexitatea si stresul alcatuirii tinutelor!” Continui si astazi exercitiul, cu alte 4 tinute construite in stiluri foarte diferite, dar si cu o intrebare catre voi: pe care dintre sfaturi l-ati retinut? care sugestie s-a potrivit unei tinute pe care ati alcatuit-o si voi,
Unul dintre lucrurile care apar foarte des in conversatiile mele cu cliente (chiar si cu prietene sau femei cu care ma intersectez social) este sentimentul de lehamite, plictiseala, apatie pe care il simt fata de garderobele lor. De cele mai multe ori, ele chiar asa se exprima. „M-am plictisit de toate hainele pe care le am!”sau„Am chef de lucruri noi…”sau„Da, stiu ca am suficiente haine, dar tot am senzatia ca mi-ar prinde bine inca cateva, dragute si colorate…”sau„Nu mai stiu cum sa le combin, parca ma imbrac mereu la fel,
In materie de stil, foarte mult din evolutia proprie tine de experimentare, de indrazneala, de receptivitatea fata de nou, schimbare, risc. Astfel, sunt lasate deoparte principiile pe care vi le-as putea expune eu din perspectiva „tehnica” a unui stilist („silueta iti va echilibrata de croiala X, lungimea Y, accesoriul Z”), la fel cum merita ignorate regulile stricte transmise generational („pe vremea mea, nu se purta dantela cu camasa in carouri, iar eu stiu sa ma imbrac, cand eram tanara mi se spunea ca sunt bine imbracata!”), parerile binevoitoare ale unei
Abia atunci cand tot ce etichetam drept „normal” este imprastiat in patru vanturi si devine subiect de conversatie nostalgica, incepem sa tanjim dupa familiar, simtim nevoia sa ne sprijinim in ceea ce cunosteam a fi stabil, ajungem sa pretuim rutina si tabieturile. Tot ceea ce inainte luam de bun – un gest firesc de-al nostru, un „ceva” facut din reflex – acum pare extraordinar, pretios, aproape un ritual. Imbracatul a devenit, pentru mine, o astfel de practica constienta si atenta. Nu stiu cum decurgea pentru voi, pana acum o luna
In perioada asta, cele mai multe dintre noi lucram de acasa: ne-am reconfigurat programul, spatiul de locuit si cel personal, obiceiurile. In plus, nu primim vizite, nu mergem in vizite, am rarit pana si iesirile la supermarket. In conditiile astea, conteaza cu ce te imbraci, daca tot nu te vede nimeni? Pe facebook, cineva facuse chiar zilele trecute, un sondaj legat de asta, intreband cum ne imbracam stand atat de mult in casa. In haine vechi, uneori decolorate, deformate, al caror aspect e rusinos de deteriorat pentru a fi purtate
In cele +12 luni de cand am dat startul acestui exercitiu stilistic intitulat „30 days of styling”, am primit zeci de intrebari. Unele pragmatice si realiste, altele care cereau diverse detalii suplimentare, cateva care exprimau temeri firesti. Le-am strans pe cele mai frecvente in acest articol. 1. Va trebui sa fac shopping, sa imi cumpar haine noi? Sau „lucram” cu ce este deja in dulap? Nici una dintre cele 30 de teme si exercitii stilistice din „30 days of styling” nu iti va cere sa iti cumperi haine sau accesorii
Nu eram dependenta de shopping. Cel putin, asta as fi spus daca cineva m-ar fi intrebat. Da, cumparam aceeasi piesa in multiple exemplare si in culori diferite si da, eram constienta de cat de multe haine aveam deja (pe cele mai multe le purtam in mod repetat, in zilele imediat dupa ce le cumparam). „Sunt toate de calitate”, ma asiguram. „Investesc in stilul si garderoba mea”, imi spuneam. In plus, erau banii mei, nu ma imprumutam ca sa merg la shopping si nu cheltuiam pe un card de credit. La
