Acum cateva saptamani era cat pe ce sa intarziu la un workshop. De ce? Pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac. Serios. Habar nu aveam. Ma trezisem dimineata bine dispusa si, cand am deschis dulapul, mi-am dat seama ca nu-mi mai placea nimic. Tot ceea ce imi paruse fermecator cu cateva zile inainte, acum imi parea dezamagitor. Sau neinteresant. Dupa vreo 20 de minute de scos din dulap umerase, probat haine si azvarlit diverse pe un scaun, am recurs la o tinuta purtata cu o saptamana inainte (o
“She turned to the sunlight And shook her yellow head, And whispered to her neighbor: „Winter is dead.” ― A.A. Milne, When We Were Very Young O carte ~De ce sa fii fericita cand poti fi normala, de Jeanette Winterson Este cea mai brutal-poetica, razvratit-empatica, dulce-amara, turbulent-emotionala, simplu-profunda, intunecata si plina de speranta carte pe care am citit-o in ultima vreme. De fapt, o recitesca treia oara. Este povestea autobiografica a copilariei si adolescentei scriitoarei, traita in nordul sarac, muncitoresc al Angliei, intr-o familie in care mama-adoptiva traieste pentru religie,
Zilnic, iti petreci cam… cat timp in fata dulapului? 10 minute, 15 minute? Deschizi usile. Te uiti la umerasele cu rochii si pantaloni. „Scanezi” din ochi raftul cu pulovere. Iei o gura de cafea. Poate probezi o tinuta, apoi o dai jos. Sau poate ramai imbracata cu ea, simtind in secret ca nu ai facut cea mai buna alegere – iar asta te face sa-ti pierzi din energia cu care iti rezolvi rutina de dimineata. Dupa birou te intorci acasa, stiind ca trebuie sa te schimbi pentru un eveniment sau
