Am inceput sa fac shopping pe la 14-15 ani. La momentul acela nici nu-mi puneam problema unui stil definit si nici nu stiam mare lucru despre siluete, moda sau garderobe. Daca vedeam o haina care imi placea si mi se parea cool, o probam (si, daca mi se parea potrivita, o cumparam). In timp am descoperit ca masurile hainelor sunt alese arbitrar si ca, deseori, o piesa pe care scrie ca e cu trei masuri prea mica sau prea mare iti va veni ca turnata. In cea mai mare parte
De fiecare data cand intru intr-un magazin, fie ca fac shopping pentru mine sau pentru altcineva, reperez cu usurinta piesele potrivite – cu alte cuvinte, cele cu potential (deseori ascuns, invizibil altor ochi) – si, la fel de rapid, scanez umerasele si rafturile lasand acolo hainele care nu prezinta prea mare interes. Cu toata experienta mea si cu tot „ochiul format”, tot insist ca tinutele sa treaca proba oglinzii si a cabinei de fitting. Nu-mi place sa ma insel, sa gresesc sau sa ma reintorc in magazin si sa pierd
