Sper sa nu ma urati imediat cand va spun ca mie nu imi plac palariile. Asta e realitatea. Am incercat, de-a lungul timpului, nenumarate modele. Nu ne impacam deloc: fizionomia mea, cu sentimentul de a avea ceva „pe cap”, cu faptul ca uneori mi se electrizeaza parul iar alteori mi se turteste, cu felul in care imi vad finalizate propriile tinute. Admir, realmente, femeile care poarta cu distinctie sau naturalete cate o palarie. Moi? Not so much. Eu prefer cerceii mari, cate o esarfa sau fular supradimensionat, o fusta colorata,
O prietena de-a mea remarca de curand, intr-o zi tare vantoasa: „Nu te-am vazut niciodata purtand caciuli tricotate, fesuri, palarii, bonete, sepci…! Nici macar in pozele din copilarie! Ai ceva impotriva lor?” Nu, doar ca le gasesc greu de purtat. Imi dau de furca: simt nevoia sa imi scarpin fruntea, parul mi se electrizeaza, se incurca si nu il pot tine strans, ma obliga sa iau o tinuta ultra-casual… Prea multa bataie de cap. Exista insa multe femei fidele caciulitelor tricotate sau palariilor de iarna. La urma urmei, de ce
