„Vara a dat buzna in Capitala, calduroasa, prafuita de drum, cu balonul soarelui fierbinte legat cu ata de degetul cel mic, cu o liota de tiganci care au si prins a-si vesti trandafirii in locul margaritarelului si a lalelelor. A fost o descindere senzationala, din nu mai stiu care tren din sud. Duduile si doamnele si-au inaugurat rochitele inflorate, palariile cat umbrelutele si umbrelutele cat palariile!” ~ fragment dintr-un articol publicat in 1937 in Realitatea ilustrata, via Dilema Veche In miezul verii weekendurile sunt glorios de fierbinti, lenese, nesfarsite. Ca
O duminica poate inseamna explorare a unui oras lenes, adormit inca de veselia petrecerilor de sambata noaptea – eu astazi descopar Clujul, la pas, dupa trei seri de concerte. Poate insemna visare cu ochii deschisi, intr-o gradina sau o camera in penumbra albastra a dupa-amiezii, sau simpla relaxare, la terasa unei cafenele, cu privirea agatata cand de albastru cerului, cand de trecatori. Suntem in ultima saptamana de iunie, iar vremea este perfecta: cand soare stralucitor, auriu, cand neasteptate rafale de ploaie racoroasa, o combinatie care da nastere celui mai irezistibil si imposibil
