Baudelaire are un poem despre parul iubitei lui, despre ale ei „plete peste umeri in valuri raspandite” si al sau „navalnic parfum. dulceag si greu”. In parul ei gaseste „Asia molesita si Africa-nfocata, o lume de departe, pierduta, moarte-aproape”, acolo este al sau „port sonor in care sufletul viseaza, sorbind din plin culoare si sunet si parfum”. Ca orice poet indragostit, isi doreste ca „mereu! de-a pururi! mana se va grabi sa puna in coama ta podoabe de perla si rubin”… Acesta a fost al treilea lucru la care m-am
Pe vremuri era simplu. Acum o suta de ani, femeile nu isi tundeau niciodata parul (doar cand se imbolnaveau si erau imobilizate la pat luni de zile). In anii ’20, indiferent de varsta, toate femeile isi scurtau parul in stilul Louisei Brooks, iar in anii ’60 se tundeau baieteste. Acum 10-20 de ani, o data ajunse la 35 sau 40 de ani de ani, femeile isi scurtau parul sau incepeau sa si-l poarte strans. Astazi, facem ce vrem cu podoaba noastra capilara. Ceea ce e minunat. Doar ca… intalnesc din
