Am testat de curand niste rujuri „cu poveste”, incercand sa gasesc o nuanta care sa mi se potriveasca. Rouge Coco s-a relansat relativ de curand (prin februarie-martie), cu o noua formula (mai hidratanta si o textura mai fina), cu noi nuante si noi denumiri. Asta e ceea ce ma fascineaza la cosmetice: denumirile lor construiesc povesti in jurul unor simple produse, ati citit vreodata etichetele ojelor OPI? O intreaga lume magica acolo… „Botezarea” unor produse cosmetice – rujuri, lacuri de unghii, farduri de ochi – se supune acelorasi cerinte si
Spui rochie neagra, spui Coco Chanel si anul 1926. Spui rochie neagra, spui Audrey Hepburn in Givenchy, rontaind un croissant in fata la Tiffany. Spui rochie neagra, spui Marilyn Monroe in rochia mulata din Jungla de Asfalt, Anita Eckberg si decolteul ei voluptuos ancorat in corsetul rochiei negre din La Dolce Vita, Liz Hurley si acele de siguranta de pe rochia Versace… Rochia neagra este curtata de toate femeile, anonime sau celebre. Este universal prezenta in toate garderobele. Transcede varste, siluete, stiluri, longitudini si latitudini, mode si tendinte. Nu a
Visul oricarui designer este sa creeze ceva atat de elegant, atat de universal incat sa transceada tendintele, moda, timpul. Sa devina un clasic. Asa s-a intamplat cu mocasinul Gucci, cu trench-ul Burrberry, cu gentile Hermes… Crearea unei piese atat de definitorii este doar prima parte a luptei si visului unui designer. Etapa urmatoare este cea care conteaza cu adevarat: ajustarile, reinterpretarile, actualizarile care fac piesa respectiva sa fie frumoasa, cool, eleganta si la 130 de ani dupa ce a fost creata. In 1971, cand a murit mademoiselle Chanel, clasicul ei
Ideea ca moda si imbracamintea le-ar putea face pe femei mai puternice, ca le-ar ajuta sa fie si sa faca mai mult – in oricare dintre rolurile lor – a aparut o data cu inovatiile modei din anii ’20, cand femeile se eliberau de constrangerile corsetului. Cu un deceniu inainte, in 1909, dezinhibata si indrazneata Colette isi soca contemporanii testand vestimentatiile ambelor sexe si aparand imbracata in costume masculine, ea insasi simbol de femme liberee in contrast cu les femmes ornees. O femeie imbracata „lejer” si fara corset era subiect
De cand ma stiu m-au iritat citatele intelepte ale lui Chanel: omniprezente, folosite in nestire, aparent la indemana tuturor si pliabile pentru toate situatiile, panaceu universal. „O femeie care nu se parfumeaza, nu are viitor.” „O femeie trebuie sa aiba doua insusiri esentiale: sa fie eleganta si fabuloasa.” „O femeie are varsta pe care o merita.” „Eu nu fac moda, eu sunt moda.” „Inainte de a iesi din casa, uita-te in oglinda si scoate-ti un accesoriu.” Dar mai ales „Moda inseamna arhitectura, este o chestiune de proportii”! Chiar asa? Femeia
Astazi nu va mai dau nici un citat din Ionel Teodoreanu, dar va invit sa cititi cateva paragrafe dintr-o biografie amuzanta si anecdotica (numai buna pentru vara) despre Chanel, publicata de editura Ponte. Daca veti citi cartea, poate veti intelege ce anume a facut ca viata si creatiile ei sa fie fascinante (personal, eu inca cred ca tot ce a fost si este legat de ea este hiberbolizat). Daca nu, in mod cert veti ramane cu cateva informatii interesante sau picante despre perioada in care a trait, despre cum gandea
Ieri seara am fost invitata la Femei in afaceri – Meet the Woman*, a se citi „I was the woman of the evening” (inserati aici zambet mare, emotii si palpitatii depasite, dileme vestimentare samd). Tema primita: tinuta si atitudinea in afaceri. Eram satula de coduri vestimentare business si de evaluat taioare, asa mi-am propus sa ies din tipare (en fin, atat cat puteam, fara sa ajung sa bat campii!) si sa arunc doua „carlige” femeilor din sala: sa vada cum aratau tinutele femeilor care munceau sau aveau o oarecare activitate
Desi inca balonate dupa orgiile gastronomice din ultimele doua saptamani, cu capetele inca pline de colinde si imagini festive, sastisite de povestile matusii Mimi si de iritabilul fond sonor de jocuri Nintendo ale ingerasilor ei, ideal ar fi ca acum sa ne gasim timp sa raspundem intrebarii vesnic-introductive de inceput de an: ce iti propui sa faci anul acesta? ce rezolutii ti-ai trecut pe lista lui 2012? Interogatii fatale, deseori urmate de raspunsuri triste si repetitive: sa slabesc, sa ma las de fumat, sa fac economii, sa nu ma mai
In ultimele luni am citit mai mult ca de obicei si am facut asta, din fericire, cu alti ochi si cu un alt discernamant ca pana acum. Nu stiu din ce motiv, am cautat firul „modei” in cartile de pe noptiera. Dincolo de povestea care mi se derula in fata ochilor, cartile imi construiau profiluri si perioade prin intermediul vesmintelor si culorilor, le puneau astfel intr-un context social si istoric, si nu puteam sa nu ma gandesc la indemnul lui Heliade Radulescu, parafrazat in „cititi, dragele mele, orice, numai cititi!”
Pot legile rescrie istoria? In Franta, se pare ca Metrobus, regia publicitara a transporturilor in comun, face acest lucru cu exces de zel. Penduland intr un limbaj atent ales, moravuri convenabile si cultul performantei, a fi „politically correct” se insinueaza cu discretie in societate franceza. Simpla imagine a unei tigarete aproape a devenit o arma de distrugere in masa, pe care binevoitorii – ajutati de initiative legislative – se ofera sa o eradicheze. In aprilie anul trecut, Metrobus ii confisca pipa lui Jacques Tati de pe afisul expozitiei care i-a
