Vanity Fair isi incepe recenzia filmului cu un citat al lui André Malraux: „Les personnes qui ont le plus influencé ce siècle sont Picasso, de Gaulle et Chanel.” Sunt sigura ca Mademoiselle a stiut sa savureze complimentul si sa isi dea seama, chiar asa mitomana cum este portretizata in film, ca legenda va eclipsa banalitatea inceputurilor ei. Daca ar fi sa comprim cele doua ore de pelicula in cateva cuvinte, as spune ca este povestea clasica a ascensiunii unei orfane sarace, ambitioase si talentate, de la meseria de cusatoreasa la
V-ati topit de cald zilele astea? Eu da, si nu doar eu ci si tabloul meu de sigurante. Asadar, doua zile caniculare fara aer conditionat, fara apa rece, fara frigider, fara laptop, fara televizor, fara muzica, cu bateriile telefoanelor la minimum… I’m telling you, zile ca astea te fac sa apreciezi minunea electricitatii si lucrurile pe care le luam for granted. Intr-un top al descoperirilor si inventiilor secolului trecut, stiu ca cei mai multi ar pune pe primul loc internetul. Dar n-am avea internet daca nu ar fi existat Edison.
Faptul ca cineva, undeva, continua sa dea bani pentru productii cinematografice idioate – rasuflatele comedii cu Santa Claus, horror-urile gen Stiu ce ai facut vara trecuta, orice film in care joaca Robin Williams/ Nicolas Cage/ David Caruso/ Jennifer Lopez si lista mea poate continua… – arata ca Hollywoodul nu invata din propriile greseli. Iar filmele biografice despre personalitati din industria modei sunt o dovada ca multi dintre producatorii de film americani ori sufera de Alzheimer, ori de vreun SASD (short attention span disorder). Dar ca sa le iau pe rand…
