„By all these lovely tokens September days are here, with summer’s best of weather and autumn’s best of cheer.” ~Helen Hunt Jackson Sper ca ati o saptamana luminoasa, plina de povesti si vitalitate, frumoasa, de exceptie. Mi-au mers la suflet comentariile pe care mi le-ati impartasit in urma postului „Pentru femei adevarate” si cuvintele frumoase legate de noul design al blogului. Cine a fost in preajma mea zilele astea stie cat de incantata si entuziasmata sunt de el! Revenind, va multumesc pentru vizitele online facute cu loialitate, pentru intrebarile elegante,
Este designerul meu preferat. Lumea si colectiile lui sunt locuite de echilibrul perfect intre masculin si feminin, intre urban si etnic, intre familiar si exotic, intre modern si vechi. Unul dintre cele mai seducatoare, fascinante elemente ale muncii lui Dries este talentul lui de a-si transporta publicul in cele mai indepartate colturi de lume: intr-o colectie gasesti detalii ale costumelor populare din Uzbekistan, matasuri din Japonia, broderii traditionale din India, iar in urmatorul sezon vizitezi un souk marocan si o strada din Los Angeles, un sat din Kenya si un muzeu
Carré: aceasta e denumirea oficiala, un cuvant devenit sinonim cu esarfa Hermès. In 1959, Grace Kelly purta un carré in momentul in care se imbarca intr-o croaziera pe Mediterana, pe unul din iachturile de lux ale lui Onassis. O folosea pe post de bandaj, pentru bratul ei drept, la care suferise o luxatie. O multime de paparazzi a imortalizat imaginea unei printese, mereu eleganta si zambitoare, intr-o rochie impecabila, asa cum te-ai astepta de la o femeie capabila sa transforme o problema de sanatate intr-un pretext de etalare cu gratie
Recunosc ca am ales cu intentie aceasta carte. Desi fotografia de moda este cea cu care vin in contact zilnic – pictoriale, coperti, reclame, moodboards – si am ajuns sa recunosc „semnaturile” marilor fotografi, am observat cum de cativa ani incoace ilustratia de moda a prins aripi. Ma fascineaza. Istoria ii este bogata si colorata, imi este mult mai putin familiara decat celelalte arte vizuale, si totusi, ilustratia de moda ca arta „keeps coming back, like a familiar melody”, asa cum frumos spune Carmen dell’Orifice in prefata albumului… Asa ca
Intr-una din serile trecute explicam unei prietene diferenta dintre un editor de moda si un stilist: cine detine pragmatismul si cine are viziunea, cine se ocupa de planificarea unei editii si cine transforma o idee intr-un pictorial… In multe cazuri, editorii sunt mult mai cunoscuti decat stilistii: o Anna Wintour, ultra-conectata in mod egal la businessul modei si la designeri, cu declaratii demne de un oracol, ascunsa in spatele omniprezentilor ochelari de soare, fata in fata cu o Grace Coddington, o figura ceva mai discreta, rareori intervievata, dar nemasurat de
„It’s important to not have too many clothes. Keep it simple. There’s only so much you can wear” ~~ C.Z. Guest Adevaratele „style icons” sunt rare, carismatice, memorabile, legendare. Eu am descoperit-o pe C.Z. Guest – née Lucy Douglas Cochrane, poreclita Sissy (transformat in C.Z), casatorita cu un var indepartat al lui Winston Churchill, long story… – in urma cu cativa ani, rasfoind Ultimate Style, o carte despre femeile cele mai bine imbracate ale anilor 1950 – 2000. „C.Z. Guest: An American Style Icon” este un minunat portret in forma
Bérénice Vila Baudry a reusit ceva incredibil: sa descrie si sa defineasca Franta in 160 de cuvinte. In realitate, totul a inceput ca un joc cu o singura intrebare. Care sunt acele elemente – personalitati, traditii, artisti, obiceiuri, inventii, sarbatori, branduri, momente, locuri, filozofii, mancaruri – care fac Franta sa fie atat de … franceza? Rezultatul este „French Style.” una dintre cele mai frumoase carti care mi-au trecut prin maini. De fapt, e nedrept sa ii spun doar „frumoasa”. Este surprinzatoare prin diversitatea ei, este luxoasa, colorata, incantatoare, informativa, paradoxala,
Mi-am dorit sa o citesc, cu aceeasi nerabdare cu care desfaci cadourile de Craciun sau gusti prima inghetata a verii. Asteptarile mele au fost mari. La fel ca toata lumea, am descoperit-o pe Grace Coddington in „The September Issue”, apoi i-am cautat pictorialele in arhive online cu fotografii de moda si in ambele ipostaze am fost atinsa de autenticitatea ei, de creativitatea aproape copilareasca, de romantismul si atitudinea ei directa. Autobiografia ei, scrisa impreuna cu bunul ei prieten Michael Roberts (editor at large la Vanity Fair), este foarte diferita de
