La inceput de an va scriam ca, pentru prima oara de cand am lasat adolescenta in urma, vreau sa port ochelari de vedere. Cand vine vorba de imbracaminte, incaltaminte sau accesorii, ma decid repede: stiu ce mi se potriveste, stiu sa aleg. Cu ochelarii in schimb… senzatie bizara, intre neliniste si entuziasm. Cat de multe rame sa probez, pana ma plictisesc? Sa aleg un model simplu, ceva ce cred eu ca mi s-ar potrivi, sau sa ies din zona de confort si sa las o persoana necunoscuta – care nu
Cu ceva timp in urma, v-am impartasit un secret. Astazi, va mai spun unul: ar trebui sa port ochelari. Candva purtam – si ii uram din tot sufletul (o pereche am spart-o jucand baschet, o alta mi s-a rupt la prima mea incercare de a schia, mi se abureau, imi alunecau pe nas…). De curand, insa, mi-am dat seama ca vreau sa port iarasi ochelari. E o schimbare interesanta de perceptie, este o dorinta surprinzatoare, iar asta e un lucru pe care vi-l pot confirma toate cele care in copilarie
