M-am indragostit de moda datorita marilor povesti: Parisul, Charles Frederick Worth si nasterea haute couture; ideile revolutionare ale lui Saint Laurent in anii ’70; vaduvele siciliene si icoanele bizantine ale lui Stefano si Domenico; opulenta romantica a lui Galliano; geniul macabru, fluturii, cerbii si pasarile impaiate ale lui McQueen… Ieri, dupa ce am vizitat o mica bijuterie de expozitie din centrul Bucurestiului – o colectie restransa, dar frumos selectata si prezentata de vesminte romanesti din ultimii 300 de ani – am avut un moment de reverie, de nostalgie. Am trecut
Spui rochie neagra, spui Coco Chanel si anul 1926. Spui rochie neagra, spui Audrey Hepburn in Givenchy, rontaind un croissant in fata la Tiffany. Spui rochie neagra, spui Marilyn Monroe in rochia mulata din Jungla de Asfalt, Anita Eckberg si decolteul ei voluptuos ancorat in corsetul rochiei negre din La Dolce Vita, Liz Hurley si acele de siguranta de pe rochia Versace… Rochia neagra este curtata de toate femeile, anonime sau celebre. Este universal prezenta in toate garderobele. Transcede varste, siluete, stiluri, longitudini si latitudini, mode si tendinte. Nu a
Nu ma refer nici la depasirea bugetului de cumparaturi, nici la hainele cumparate in graba, fara sa fie probate, in disperare de cauza. Vorbesc despre hainele cumparate cu buna stiinta, dar fata de care traiesti de fiecare data o indoiala, pe care le imbraci cu o grimasa. Cele care te agaseaza atat de intens, incat le impingi in fundul dulapului, acolo unde traiesc monstrii si cosmarurile copilariei. Alaturi de alte greseli vestimentare, din categoria… „La varsta mea, nu il/ o mai pot purta” Gandul apare pe la 35, 40, 45
Pe cat de greu v-ar fi sa credeti, a fost o vreme cand femeile se fereau sa poarte ultima moda de la Paris. In „Varsta inocentei”, romanul din 1920 al lui Edith Wharton care descrie societatea new-yorkeza din perioada victoriana (cca 1870), o conversatie la cina are drept subiect extravagantele in toalete ale tinerelor din Boston fata de obiceiurile vestimentare ale batranei doamne Baxter Pennilow „care facea totul cu dichis”*. Doamna cu pricina tinea o comanda permanenta la casa Worth din Paris (fondata de Charles Frederick Worth in 1858), importa
E un accident fericit, cred eu, atunci cand lumile artei si ale modei intra in coliziune frontala, canta la unison, danseaza in acelasi ritm – iar accidentul devine cu atat mai interesant cand rezultatul coboara din „stratosfera” si ajunge in strada. Un astfel de prim accident a fost primavara lui 2008, cand dupa colectia Dolce & Gabbana toate rochiile purtau boboci inmuguriti, petale imprastiate, flori pictate in tuse de acuarele limpezi. In aclasi sezon, Chloe si Cavalli se inspirau din nuferii impresionisti ai lui Monet, Prada caligrafia ghirlande de frunze
Moda este ciclica, designerii se inspira din arhivele caselor de moda pentru care lucreaza, din filme, perioade, personalitati iconice ale anumitor perioade. In toamna aceasta, moda reinvie istoria, pe bucati: de la glamour-ul clasic al anilor `40, la eleganta minimalista a anilor `50 sau spiritul liber al anilor `70. Anii `40: jachete cu linii drepte, usor evazate; fuste-creion practice, costume cu pantaloni facute pentru Katherine Hepburn. Anii `50: boom-ul economic ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, New Look, tesaturi pretioase, design retro, fuste infoiate, bustiere, talii bine
Chiar trebuie, in sezonul acesta, sa purtam clasicele pijamale din matase pe post de imbracaminte de zi? Designerii sunt de parere ca da. Jessica Alba deja s-a conformat trendului si a aparut pe covorul rosu imbracata „de noapte” si, pentru cine e interesat, era vorba de o piesa din colectia Dolce & Gabbana. Pentru ca ei sunt cei care au dat tonul acestui micro-fenomen, trimitand pe podium manechine imbracate in pijamale de satin cu buline sau in camasi de noapte din dantela, purtate cu talpi ortopedice foarte inalte. Dar lucrurile
Cand cineva vorbeste despre Sex and the City (serialul sau filmul, whatever), intotdeauna aduce vorba despre moda, despre prietenia dintre cele 4, despre Manhattan, despre Patricia Field, despre una, despre alta. De curand, citind niste articole mai vechi, mi-am dat seama ca SATC a devenit indragit si datorita dialogurilor sau voice-over-urilor: spumoase, savuroase, sarcastice, pigmentate de discutii foarte politically incorrect, genul care – daca le tii minte – devin citate clasice. Am cautat online si am facut o selectie care, pe mine cel putin, ma face sa imi comand ACUM
Nu ma omor dupa cantecele lui Gwen Stefani, dar imi place la nebunie cum se imbraca si cum arata. Un adevarat cameleon, nu arata de doua ori la fel si totusi exista ceva care o identifica imediat. Originala, eclectica, plina de creativitate. Creatiile lui Vivienne Westwood i se potrivesc de minune, alegere excelenta pentru tot ce a purtat in videoclipurile de pe L.A.M.B. Ei, dar se pare ca Gwen se schimba. Zilele trecute i-am vazut ultimul clip – An Early Winter. Asemanatoare ca linie melodica cu 4 in the morning, usor
