Primavara este cu adevarat aici. Am simtit-o vineri, cand mi-am petrecut intreaga dupa-amiaza la soare, pe o terasa linistita, citind o carte (cea pe care v-o recomandasem saptamana trecuta) si ridicand din cand in cand ochii din pagini (doar cat sa observ cum se misca si muta lumina), rontaind dintr-o omleta, savurand o cafea. Si aerul e altfel, e imbatator si caldut, ati simtit? Adie vantul, dar nu ne mai infioara.(mie chiar mi-a mangaiat umerii, am indraznit sa port o bluza Bardot.) Femeile zambesc si chicotesc pe strada, barbatii le
„It is a very beautiful day. The woman looks around and thinks: „there cannot ever have been a spring more beautiful than this. I did not know until now that clouds could be like this. I did not know that the sky is the sea and that clouds are the souls of happy ships, sunk long ago. I did not know that the wind could be tender, like hands as they caress – what did I know – until now?” Unica Zurn Dupa mai bine de o saptamana cu gri,
In ultimele zile, lumina diminetii se strecoara din ce in ce mai devreme in camera mea. Ma trezesc cu dungi insorite – uneori cenusii-luminoase, ca ieri si astazi, dar totusi luminoase! – pe pereti. Minutele trezirii sunt altfel, orele zilei curg si ele diferit. Primavara e aici, calendaristic, desi in realitate se lasa inca asteptata: e capricioasa, nehotarata, mofturoasa. Se joaca cu rabdarea noastra. Ne pune garderobele la incercare. Ne forteaza sa ne schimbam planurile. Cine stie, poate e modul naturii de a ne face sa ne gandim la ce inseamna
„The best gift we can give ourselves when we aren’t in the relationship we want, should that be what we desire, is to not be in the wrong relationship.” Deseori pare mai usor sa observam vulnerabilitatile, problemele sau punctele forte ale unei relatii cand suntem in afara ei, cand avem de partea noastra „capul limpede” al obiectivitatii. Pentru ca nu suntem noi „in” respectiva relatie, evident… Si, desi putem interpreta asta drept un talent care merita cultivat, cat de ironic e faptul ca nu suntem capabili sa depistam aceleasi dificultati
„Leave room for magic”. Este unul din gandurile si indemnurile interioare, intime, cu care mi-am inceput anul. Asa ca incerc sa fiu atenta la micile momente de gratie, de poveste, de magie, care imi apar in cale. Unul dintre ele a fost miercuri seara, tarziu. Mai erau 15 minute pana se inchidea libraria (Librarium-ul din MegaMall), iar eu eram in cautarea unei anume carti (cea recomandata mai jos). Nu ma intrebati de ce nu puteam astepta pana a doua zi… Anyways, am intrat in vorba cu baiatul „de serviciu” in
“It snowed all week. Wheels and footsteps moved soundlessly on the street, as if the business of living continued secretly behind a pale but impenetrable curtain. In the falling quiet there was no sky or earth, only snow lifting in the wind, frosting the window glass, chilling the rooms, deadening and hushing the city. At all hours it was necessary to keep a lamp lighted…” ~ Truman Capote O carte… (de fapt, cinci) ~Concursul de pe StyleDiary Va este deja familiara formula concursului: cinci carti de moda si stil, recenzate de
Azi-noapte, scriind acest post, m-am surprins vrajita de fulguiala delicata de afara, transformata apoi in ninsoare serioasa. Sunt perpetuu fascinata de felul in care se schimba lumina de-a lungul unei zilei, anotimpurile de-a lungul catorva saptamani sau un oras, in cateva ore. Ma uitam pe fereastra si mi-am adus aminte de troienele enorme de zapada din copilaria mea, de extenuarea fericita de la sfarsitul unei zile de vacanta petrecute hirjonindu-ma cu sora mea, ba chiar de una din iernile recente, cand abia am reusit sa merg prin stratul gros si
Well, hello, dragile mele! E primul „Easy like a Sunday morning” al lui 2016 si, desi abia au trecut cateva zile din acest an, am senzatia ca au trecut saptamani! Mi-as fi dorit sa incep anul cu lejeritate, cu un ritm usor si putine lucruri de facut. But such is life 🙂 Mi-as fi dorit ca a doua zi de weekend a mea sa arate ca in fotografia de mai jos – sa ma cuibaresc intr-o patura cu o carte, sa imi strang parul intr-un coc in varful capului, sa
In dimineata asta mi-am facut o cacao cu aroma de portocale, am imbracat un pulover rosu (da, acel pulover rosu!) si m-am apucat sa scriu ce imi doresc sa fac in anul urmator. Lista e lunga – spre deosebire de planurile mele pentru vacanta de iarna. In ultimele saptamani, prin mai toate conversatiile pe care le-am avut s-a strecurat si intrebarea „pleci pe undeva?”, iar eu le-am raspuns cu un zambet instantaneu ca „nu, nu plec nicaieri!” . Ma voi bucura de o staycation: nimic mai placut decat leneveala de
It was one of those October days when to breathe the air is like drinking wine, and every touch of the wind against one’s face is a caress ~ Sarah Orne Jewett Intr-una din noptile trecute m-a trezit ploaia. Asta dupa ce zilele trecute m-am lasat gadilata pe fata de burnita fina, iar ploaia usoara din timpul unei dupa-amiezi mi-a incretit parul abia coafat. Primul meu gand a fost: „pam-pam, sweater season!” In sfarsit, pot incepe sa port pulovere de casmir, esarfe tricotate oversized, cardiganurile pe care le tin deoparte
