„Am mers intr-adevar drept de tot. Oraselul parea parasit, marea nu se vedea nicaieri, doar abia o boare care ma facea sa simt prezenta ei peste tot. „Lumea, atata cata e, trebuie sa fie la plaja, m-am gandit, iar localnicii, desigur, la treburile si gospodaria lor.”  Simteam in aer toata vacanta, plina de fagaduieli.[…] Un vant sarat care mi-a amintit iar de Constanta si de copilaria mea, m-a oprit in loc.  Ca o linie puternica la orizont, mi-a aparut marea, imensa, verzuie ca jadul si umflata ca o respiratie uriasa.